Cum să depui coroane de flori, la 23 august, cu prilejul Zilei Comemorării Victimelor Fascismului și Comunismului la Monumentul din fața Academiei Militare (actuala Universitate Națională de Apărare „Carol I”) care îi elogiază pe eroii luptei antifasciste, în perioada 23 august 1944-9 mai1945, aflați alături de ostașii sovietici comuniști? UNDE DEPUNEM COROANE DE FLORI? Un comunicat al Ministerului Apărării Naționale ne înștiințează că Asociaţia Naţională a Veteranilor de Război a organizat vineri, 23 august a.c., o ceremonie de depuneri de coroane de flori la Monumentul Eroilor Patriei din Al Doilea Război Mondial, din Bucureşti, evenimentul fiind prilejuit de Ziua Comemorării Victimelor Fascismului şi Comunismului, stabilită ca atare prin Legea nr. 198/2011. Obișnuim să numim monumentul realizat în fața fostei Academii Militare (a Universității Naționale de Apărare „Carol I” de astăzi) de o echipă de sculptori de la Studioul de Arte Plastice al Armatei, în frunte cu Marius Butunoiu, ca fiind Monumentul Eroilor Patriei din Al Doilea Război Mondial, ceea ce este fals. Ridicat în 1957, monumentul ignora cu bună știință, în baza comandamentelor politico-ideologice și istoriografice ale epocii, efortul armatei române și al militarilor săi în anii 1941-1944, în perioada Campaniei din Est – așadar acțiunile militare româno-germane împotriva URSS, care avuseseră ca scop principal eliberarea teritoriilor estice românești ocupate de Uniunea Sovietică în urma ultimatumurilor din iunie 1940 – ceea ce este consfințit, de altfel, în înscrisul de pe soclul statuii din centrul ansamblului memorial: „Slavă ostașilor români, moștenitori ai tradițiilor eroice străbune, luptători neînfricați împotriva fascismului pentru libertatea și independența patriei”. Dacă evenimentele petrecute la 23 august 1944 au suportat, în anii regimului comunist, nenumărate mistificări, adăugiri și invenții istoriografice, dar și grave ocultări, în condițiile în care 23 august devenise Ziua Națională a României, este firesc să fim prudenți cu privire la simbolistica acestei zile și la semnificația evenimentelor de atunci, care au dat naștere, în derularea istorică firească, în cascadă, altora, nu mai puțin controversate. Este foarte bine că avem prin lege o Zi a Comemorării Victimelor Fascismului și Comunismului (e mai puțin important când este ea fixată în calendar!), dar cred că depunerea de coroane de flori la așa-zisul Monument al Eroilor Patriei din fața UNAp, la 23 august, în strânsă legătură cu ziua stabilită prin Legea 198/2011, este o cruntă ironie! În fond, pe cine comemorăm când depunem coroane de flori la acest monument? Cel mult pe eroii români din perioada 23 august 1944 – 9 mai 1945 (căzuți în lupta „împotriva fascismului”, o spune limpede inscripția de pe soclu!), dar în Campania din Vest ei s-au aflat cot la cot (folosind o tandră expresie propagandist-camaraderească!) alături de ostașii sovietici, comuniști până în vârful drapelelor lor roșii de luptă, trimiși să înfrunte fascismul de cel mai mare stat comunist al vremii – Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste – condus de un dictator criminal, Stalin! În plus, bieții militari români, cei mai mulți fără să o știe, își dădeau viața „neînfricați” pentru „libertatea și independența patriei” pe câmpurile de luptă din Vest, dar țara lor se afla, în același timp, sub ocupație militară (din 23 august 1944) și politică (din 6 martie 1945) sovietică, deci comunistă! Ce ziceți, nu pare deplasat – pentru a folosi un eufemism – să comemorezi victimele comunismului și să vorbești de jertfă pentru libertate și independență în fața unui asemenea monument? Întâmplarea ridică, din punctul meu de vedere, mai multe probleme. Prima dintre ele este aceea că în anii postdecembriști, deși a fost recuperată în mare măsură istoria participării armatei române la Campania din Est – socotită, de unii istorici militari chiar, doar o „epopee inutilă”! –, memoria simbolică a eroilor morți dincolo de Prut și Nistru și a celor care au luptat dincolo de arcul carpatic până în apropierea Vienei nu a fost atașată unui monument integrator în Capitală (un Monument al Ostașului Român, de pildă!), ceea ce naște situațiile hilare de care aminteam. În al doilea rând, cu excepția cercurilor istoriografice, pare evidentă eșuarea străduințelor, nu puține, de a evalua corect eforturile armatei române în anii 1941-1944, care au vizat, în special, recuperarea unor teritorii ocupate prin forță de URSS în iunie 1940. Reinterpretările propuse de cei mai mulți istorici s-au lovit și după 1989 de preconcepțiile și modul de interpretare ale marilor învingători din cel de Al Doilea Război Mondial: România, deși alături de Națiunile Unite, cu importante contribuții umane și materiale la victoria împotriva Germaniei naziste, a rămas, la masa verde a păcii, o țară învinsă, sub povara așa-zisei culpe de a-și fi eliberat, tot prin forța armelor, propriile-i teritorii ocupate de sovietici în 1940, alegându-se însă cu un regim comunist, impus de URSS, care a ocultat sau rescris permanent mai ales istoria anilor 1940-1948. În fine, în al treilea rând, eroii români din Al Doilea Război Mondial pot și trebuie să fie comemorați, dar dacă ne hotărâm să o facem neapărat la 23 august, în niciun caz în contextul Zilei Comemorării Victimelor Fascismului şi Comunismului – căci, în anii 1941-1944, armata română a luptat alături de Germania nazistă, iar în anii 1944-1945 alături de comunista Uniune Sovietică împotriva fascismului! – ci, într-un autentic gest de pioasă rememorare, aprinzând o lumânare și depunând o coroană de flori la un posibil Monument al Ostașului Român, pentru zecile de mii de militari capturați de Armata Roșie, în Moldova, în august 1944, apoi deportați și morți în lagărele sovietice, sau pentru cei care au luptat cu arma în mână pentru eliberarea Capitalei de forțele germane ori care au asigurat acoperirea strategică a liniei Carpaților în aceeași perioadă! Locotenent-colonel FLORIN ȘPERLEA
Posted on: Wed, 28 Aug 2013 06:56:05 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015