Cuviosul Serafim de Sarov, un sfant cinstit de intreaga Ortodoxie Cuviosul Serafim de Sarov, un sfant cinstit de intreaga Ortodoxie Mareste imaginea. Cuviosul Serafim de Sarov, un sfant cinstit de intreaga Ortodoxie In urma cu aproape unsprezece decenii, pe 19 iulie 1903, Biserica Ortodoxa Rusa l-a canonizat pe Sfantul Serafim de Sarov (1754-1833), cel care alaturi de Sfantul Serghie de Radonej (sec. XIV), avea sa devina unul dintre cei mai iubiti sfinti din patria sa si cel mai cunoscut sfant rus la nivel panortodox, asemenea Sfintilor Parinti din perioada patristica, pe care ii cinstesc toate Bisericile Ortodoxe locale. Astfel, Sfantul Serafim e cunoscut peste tot in spatiul ortodox, iar din invațatura lui se citeaza atat in randul credinciosilor, cat si in cadrul teologiei academice, mai ales atunci cand se vorbeste despre sfintirea persoanei umane. Calendarul Bisericii Ortodoxe Romane consemneaza doua zile de pomenire in cinstea sa, cea de astazi (19 iulie), ca zi a canonizarii si totodata a nasterii sale, si data de 2 ianuarie, ziua trecerii sale la cele vesnice. Cuviosul Serafim este sfantul care a precizat foarte clar ca scopul vietii crestine, dincolo de orice straduinte ascetice si morale, este dobandirea harului Duhului Sfant. Aceasta invatatura, centrala in intreaga sa viata si lucrare de indrumare a monahiilor si a credinciosilor, a fost consemnata de Nicolae Mihailovici Motovilov (1809-1879), care, in anii tinereții sale, l-a cunoscut indeaproape pe Sfantul Serafim. Printre altele, interesant este de amintit, ca mormantul acestui ucenic, aflat langa altarul uneia dintre bisericile din Manastirea Diveevo, incadreaza un mesteacan batran, dar viguros, copac care prin frunzele sale, in Rusia, simbolizeaza limbile de foc de la Pogorarea Duhului Sfant, precum, in Romania, frunzele de nuc, aduse de credinciosi in biserica, la praznicul Cincizecimii. Acest arbore crescut pe mormant, privit si admirat atat de pelerinii din prezent, cat si de cei de altadata, prin simbolismul amintit, avand si o conotatie religioasa, autoritatile comuniste au incercat in repetate randuri sa-l dezradacineze, insa fara izbanda. Sfantul Serafim de Sarov, ca multi dintre sfinti, desi nu avut o viata straina de necazuri, a fost un om al bucuriei pascale permanente. Pentru cei care-l intalneau duminica, salutul sau era: "Hristos a inviat, bucuria mea!" Astfel, bucuria sfantului era bucuria de celalalt, o bucurie profund eclesiala. Bineinteles, aceasta pentru ca ajunsese la acea stare de a fi, care asuma suferinta si, in Hristos, Cel ce a patimit si a inviat, o transforma in bucuria autentica, lucru sfant, care nu poate fi decat roada a Duhul Sfant, ce sustine viata Bisericii ca trup al lui Hristos. Se poate explica lesne de ce Sfantul Serafim accentueaza deodata invatatura despre dobandirea harului Duhului Sfant si despre starea bucuriei continue, pentru ca cele doua lucrari (har-bucurie) se presupun reciproc, intre ele exitand o legatura organica. Chiar haina alba, pe care o purta Cuviosul in viata, care poate fi vazuta si in iconografia sa, era un semn vazut al bucuriei sale launtrice, pe care o daruia tuturor. In Rusia exista o icoana care ii infatiseaza la un loc pe Sfantul Serghie de Radonej si pe Sfantul Serafim de Sarov, cel dintai ca staret, iar cel de-al doilea ca duhovnic al pamantului rusesc. Intrucat, incepand mai ales din zilele canonizarii si pana in prezent, s-au savarsit nenumarate minuni prin mijlocirea Sfantului Serafim, Biserica il pomeneste si cu titlul "facator de minuni". De fapt, intreaga sa viata a fost minunata, inca de pe pamant. Atunci cand intra in cimitir, pe cei adormiti ii saluta ca si pe cei vii: "Hristos a inviat!", iar acestia ii raspundeau: "Adevarat a inviat!" Se bucura mai ales de prezenta copiilor, carorara le placea foarte mult sa se afle in preajma Cuviosului. In pustietatea padurii, acolo unde a trait ani multi, cand se intampla sa fie deranjat de oamenii care il cautau, se ascundea si, astfel, nu i se mai dadea de urma, decat daca era strigat de glasurile copiilor. Din viata si invațatura Sfantului Serafim mai putem intelege ca, a fi cu adevarat om duhovinicesc inseamna a trai cu mintea si cu inima orientate spre cer, insa cu picioarele pe pamant. In ceea ce priveste aspectul material al vietii monahale, sfantul dadea dovada de mult realism duhovnicesc. Maicilor pe care le povatuia, nu le dadea blagoslovenie sa se extenueze printr-un post foarte aspru, iar cand erau la lucru, le recomanda sa aiba paine cu ele. Dintru inceput, a schitat planul de amplasament al manastirii si, impreuna cu primele vietuitoare, a zidit o moara pentru asigurarea hranei. Pentru pastrarea smereniei, definitorie mai ales in cazul monahului, recomanda sa se lucreze in gradina, cu pamantul din care omul a fost luat. In prezent, locul unde se afla Moastele Sfantului Serafim este Manastirea Sfanta Treime, din satul Diveevo, situat la o distanta de aproximativ 500 de kilometri fata de Moscova. Asezarea monahala are o valoare duhovniceasca aparte, fiind intemeiata si organizata prin mai multe revelari ale Maicii Domnului, catre Sfanta Cuvioasa Alexandra, la inceput o vaduva foarte bogata, si catre Sfantul Serafim. Datorita directei interventii a Maicii Domnului, fondarea manastirii este asemanata cu inceputurile Sfantul Munte Athos si este pelerinata de sute de mii de credinciosi. Pana in anul 1991, asezamantul monahal din Diveevo a fost inchis, iar moastele Sfantului Serafim s-au aflat intr-un muzeu din Sankt-Petersburg. Acum, obstea manastirii numara aproximativ 500 de maici cu viata de obste, lucru ce in prezent poate fi considerat o raritate, avand in vedere scaderea vocatiei pentru viata monahala. Manastirea Diveevo detine inclusiv o scoala, care ofera pregatire gimnaziala si liceala, asemenea celor de stat. In acest chip, prin randuiala lui Dumnezeu, Sfantul Serafim vivifica continuu locul, viata monahala de aici si intreaga lucrare de la Diveevo bucurandu-se de o recrudescenta permanenta. "De vrei sa te faci monah, fa-te ca focul!" (Parintele Arsenie Boca) - in acest chip poate fi aflata obstea manastirii, vie precum un rug nestins, mostenit de la Parintele ei, al carui nume primit la calugarie - Serafim -, se traduce chiar prin cuvantul "inflacarat". Parintii slujitori, maicile la slujbe si la ascultari, bisericile care sclipesc de stralucirea curateniei, florile care umplu privirile, livezile incarcate, gradinile si chiar mormintele minunat ingrijite ale vietuitoarelor trecute la Domnul... toate freamata de viata. Prin buna organizare a manastirii si prin harnicia monahiilor, orice coltisor din vastul teritoriu al asezarii monahale aduce roade si, prin multime de flori, bucura privirea. La continua ingrijire si infrumusetare a locului contribuie si disponibilitatea pelerinilor care, dupa traditie, atunci cand se afla in Manastirea Sfantului Serafim, impletesc rugaciunea cu munca, in mod spontan, lucrand ca in propria casa sau curte. Orice credincios care calca pragul acestei manastirii, in primul rand, cauta sa se inchine moastelor Sfantului Serafim de Sarov si moastelor altor catorva sfinte cuvioase, iar apoi, sa paseasca pe "sfanta kanavka", un circuit duhovnicesc de cateva sute de metri, in interiorul manastirii, suspendat pe un val de pamant, aflat pe malul unui canal ingust, permanent infrumusetat si consolidat prin vegetatie ornamentala, dupa cum a indicat insusi Sfantul Serafim, care in timpul vietii sale a fost nu numai o mare personalitate duhovniceasca, sfanta, ci si un un bun organizator pana la nivelul detaliilor, chiar el incepand saparea santului, ca astfel sa nu se uite niciodata pe unde a vazut-o pe Maica Domnului, pasind in Diveevo. In legatura cu acest traseu, numit complet "Sfanta Kanvka a Imparatesei Ceresti", in prezent, se inalta a cincia biserica a ansamblului monahal, care va constitui punct de plecare si de sosire pe "calea Maicii Domnului", unind inceputul cu sfarsitul acestui parcurs sfant, ce se desfasoara intr-o atmosfera cu adevarat duhovnicesaca si intr-o desavarsita liniste, mai ales dupa slujbe, cand multi pelerini il parcug marunt, cu rugaciune in taina: "Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, Marie, bucura-te!" Aceasta carare din interiorul manastirii are o deosebita valoare, in indicatiile catre pelerini fiind aratata a treia ca importanta, dupa Sfintele Moaste ale Sfantului Serafim si ale Cuvioaselor Pelaghia, Parascheva, Maria, Alexandra, Marfa si Elena. La acest pelerinaj continuu e admirabil mai ales faptul ca nimeni nu vorbeste, ca nimeni nu se grabeste. Pe acest drum, oamenii parca sunt din alta lume, unde nu mai e timp si nu mai e nevoie de vorbe. Intr-adevar, dupa ce se face aceasta procesiune, se poate intelege cat de valoroasa e rabdarea si cat de scumpa e tacerea, virtuti care lipsesc mult lumii actuale, asa cum remarca teologul Olivier Clemant: "Daca as avea ceva de spus lumii de astazi, i-as spune: Faceti liniste, liniste ca sa puteti auzi!" Despre Cuviosul Serafim putem afirma ca e un sfant cu un accentuat profil mariologic. Desavarsita smerenie si fecioria caii monahale l-au apropiat mult de Maica Domnului, care, atunci cand Sfantul Serafim se afla in suferinta, i se arata impreuna cu Sfintii Apostoli si ii spune: "Acesta e din neamul nostru!" Simplitatea si adanca smerenie a sfantului transpar cu putere si dintr-un raspuns pe care acesta i-l da ucenicului sau, Motovilov, care, intreband daca nu cumva crestinilor de astazi le lipseste vreo conditie pentru a aduce aceleasi roade duhovnicesti ca si cei de la inceput. Sfantul Serafim ii raspunde, zicand: "Nu lipseste decat o singura conditie: Hotararea!" Ionut Daniel Barbu
Posted on: Sun, 18 Aug 2013 06:17:25 +0000
Recently Viewed Topics
© 2015