"Când te opresti în fata oglinzilor o mâna iese din apele clare - TopicsExpress

"Când te opresti în fata oglinzilor o mâna iese din apele clare ca sa te mângaie o mâna care este totdeauna a ta aceasta mâna de matraguna si de hârtie care-mi aminteste dezastruoasele si amplele întâlniri în fata oglinzilor Si de data aceasta umerii mei nu mai au umbra nu mai sunt decât picioarele mele care alearga aceste triste biciclete aceste butoaie încarcate cu palarii Vom trece strada fara a vedea ce se întâmpla în pachetul acesta sunt pantofii uzati ai cenusaresei dar nu ne priveste în camera aceea goala rasuna poate armonica mortii Ceea ce vad e un fluture calcat de tren ceea ce ating e sângele tau ca un arbore ceea ce aud e parul tau ca o scoica Iata dezgustatoarele amintiri corpul meu împartit în doua jumatatea mea rosie jumatatea mea albastra linia precisa care ma împarte pe care am construit-o muscându-mi palmele iata jumatatea mea calma jumatatea mea dezesperata Îti vor trebui ace mai tari ca sa le cosi împreuna sfori mai elastice degete mai abile va trebui sa distrug singur ceea ce am iubit împreuna si mai ales va trebui sa te misti libera când voi tranversa orasul acesta pustiu în frumosul meu costum de scafandru" (Gellu Naum - "Singura si imobila)