DICTATURA NULITĂŢILOR Cercetătorii fenomenului românesc, mai vechi sau contemporani, au pus rămânerea în urmă a ţării noastre faţă de alte popoare pe vitregiile istoriei, pe proximităţi geografice şi chiar pe zestrea genetică. Evoluţiile (mai bine zis, involuţiile) de după 1989 mă fac să cred că adevărata cauză este dispreţul straniu al românilor faţă de propriile valori. Faţă de oamenii inteligenţi, oneşti şi cu dragoste de neam. Mărturie stau destinele cumplite pe care le-au avut cele mai mari valori ale neamului nostru în această ţară. Mihai Viteazul, unificatorul, trădat, lăsat pradă sanguinarului ungur Basta care i-a tăiat capul pe Câmpia Turzii. Tudor Vladimirescu, apărătorul celor de jos împotriva tagmei jefuitorilor, dat pe mâna eteriştilor lui Ipsilanti, e tăiat şi aruncat în fântâna seacă de la bariera Vergului. Brâncoveanu, lăsat turcilor care l-au decapitat împreună cu fiii la Stambul. Eminescu, promotorul proiectului Daciei Mari, asasinat politic cu o cruzime indescriptibilă. Iorga, dascălul naţional, luat din casă şi împuşcat în pădurea Strejnic. Lista e cu mult mai lungă, dar apropierea în timp ne determină să nu intrăm pe teritoriul contradicţiilor, pentru a nu şubrezi argumentaţia. Fapt e că avem o grea meteahnă când e vorba de virtuţi şi de valori. Nu numai că nu le suportăm, că nu ne simţim confortabil în preajma lor, dar le urâm de moarte. Unii s-au salvat luând drumul pribegiei, ca Brâncuşi, Coandă, Enescu şi mulţi, mulţi alţii. Cine a rămas statornic şi credincios până la capăt neamului său, ca Petre Ţuţea, a primit cel mai dur tratament din partea conaţionalilor lui. Au fost aruncaţi în puşcării, trimişi la canal sau de-a dreptul la zid! Uitaţi-vă, azi, în ţară, în toate judeţele, şi veţi constata că de nicăieri nu sunt promovaţi oamenii valoroşi, competenţi, cinstiţi şi patrioţi. Observaţi cum sunt selectaţi candidaţii pentru funcţiile importante, de competenţa şi moralitatea cărora depinde starea naţiunii, nivelul de viaţă, performanţa economică, culturală, sanitară, educaţională, ordinea publică, administraţia în general. De la Preşedinţie, la Guvern, Ministere, Parlament, Servicii, Justiţie, Agenţii, Regii, Autorităţi, Prefecturi, Consilii Judeţene, Primării şi deconcentrate, parcă o mână uscată, nevăzută, adună ca o greblă blestemată, vorba poetului naţional, “…tot ce-i putred, ce-i smintit şi stârpitură/ Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură,/Tot Fanarul, toţi iloţii,/ Se împinseră aicea şi formează, patrioţii./ Încât fomfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii,/ Bâlbâiţi cu gura strâmbă sunt stăpânii astei naţii. Avea dreptate Eminescu? Avea, prin urmare cum era să nu-l omoare?! Excepţiile, puţine, ameninţate cu excluziunea, sub spectrul aruncării în zona traiului auster şi al condamnării la anonimat, un fel de moarte civilă, sunt obligate să se supună oligarhiei rapace şi agresive, bazată pe o sinucigaşă susţinere populară, obţinută prin manipulare mediatică interesată şi complice. Bine, bine, dar dacă românii noştri dragi văd că li se propun mereu tot sfertodocţi, lacomi, cinici, nesimţiţi, hrăpăreţi şi îmbuibaţi din hoţii, de ce îi tot aleg şi răsaleg? De ce se ploconesc în faţa unor gunoaie abjecte? De ce şi-i urcă singuri în cap cu mâna lor? Eu le spun că, dacă nu i-ar mai vota, i-ar determina, până la urmă, să vină în faţa lor cu oameni adevăraţi de care ţara nu duce lipsă. La toate alegerile care vor veni, nu mai puneţi ştampila pe impostori. Boicotaţi-i până vă vor propune caractere şi competenţe verificate de viaţă! OPRIŢI DICTATURA NULITĂŢILOR! Altfel, vom pieri. Am pierdut deja 3 milioane de români în câţiva ani. Stând pasivi, ne vine rândul la dispariţie, ca indivizi şi ca naţiune, mai curând decât ne putem imagina.
Posted on: Tue, 17 Sep 2013 09:09:46 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015