DIN JURNALUL SUFLETULUI MEU.... SIMPLU! E MODESTIA. Pentru mine, Modestia are ochii mari, albaştri. Maria, cum îţi imaginezi o profesoară de Română? Adică o profesoară care, după 25 de ani de catedră, învaţă zilnic, se pregăteşte înaintea fiecărui curs predat, o profesoară la ora căreia elevii ascultă, răspund, intervin când e cazul. Această profesoară poate vorbi normal, pentru că la ora ei e linişte în sală. Este foarte respectată în clasă, în liceu şi în comunitatea în care trăieşte. Chiar rezultatele obţinute de această profesoară confirmă tot ce ştiu despre ea! Impune admiraţie. Impune respect. E genul de profesoară-model. Model de înţelepciune, model de comportament, model de profesionalism, model de viaţă! E genul acela de profesoară pe care, ca părinte, ţi-l doreşti la catedra din clasa copilului tău. Şi asta nu numai pentru că poţi răsufla liniştit gândindu-te la Bac-ul la Română! Ci mai ales pentru învăţămintele şi exemplele care nu fac parte din “programă” şi pe care, cu atâta naturaleţe le ravarsă asupra elevilor. Cred că ea îşi practică meseria ca şi când ar fi semnat contractul ei cu elevii, în care scrie “Eu predau serios. Voi învăţaţi serios.” Fără acte adiţionale, paranteze, adăugiri… Simplu! Asta avem de facut! Ţi-am prezentat-o pe E, Profesoara Model! E plăcut să vorbeşti cu ea. Atât de plăcut încât, glumind, i-am spus odată că “mi-ar plăcea să îmbătrânim împreună”. Pentru că simt că niciodată nu avem timp destul de povestit! Ştie să asculte, să sfătuiască, să glumească, să înţeleagă! De parcă nu ar auzi ce spui, ci ar simţi tot ce-i vorbesti! Cu ea, cu E, poţi fi tu însăţi, nu trebuie să te gândeşti “oare cum interpretează ce spun?” Întâlnirile cu E sunt reîntoarceri la firesc, la natural, la principii, la simplitate. Alături de ea vezi limpede ce-i cu adevărat important, ce contează. Era o zi însorită de vară. E ne-a spus de dimineată, aşa, în trecere, că era ziua în care se dădeau rezultatele... Apoi orele au trecut. Ţin minte că eram pe stradă, în M, oraşul nostru, când E a primit un telefon. De la o elevă. S-a oprit din mers, şi-a deschis larg ochii mari ca marea, o secundă lumea a stat în loc, apoi, cu un zambet larg şi neauzit a transmis felicitări şi... a închis telefonul. A schiţat un semn al victoriei şi a spus, simplu – Eleva mea de care v-am povestit de dimineată a luat 10 la Română, la admitere. Atât. Eleva ei, fără nume, a luat un 10 la examenul vieţii! Doar atât. Cred că nu voi uita niciodată expresia de pe faţa ei, a Profesoarei de Română E, atunci când a spus, simplu, că eleva ei a luat 10. Ştii de ce, Maria? Pentru că aceea era expresia Modestiei. Aşa arăta Modestia! Atunci m-am gandit “Oare pentru câţi elevi s-a bucurat cu atâta discreţie şi în atâta linişte E?” Tot atunci, pe stradă, am revăzut cu ochii minţii, momente în care E ne povestea atât de simplu, despre munca ei, despre elevii ei şi rezultatele lor. Despre elevii ei şi rezultatele lor, ca şi când munca ei era doar... ceea ce trebuia făcut! Ca şi când ea doar şi-a respectat contractul, nu a făcut nimic mai mult! – - Ooo, ce mă bucur pentru tine, pentru rezultatul acesta al tău! Nu, eu doar mi-am făcut munca, meritul e al tău, eu doar am respectat contractul nostru. Simplu! Eu doar am dat totul... A. M. Negrea
Posted on: Wed, 03 Jul 2013 06:47:03 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015