DORINŢĂ NEÎNDEPLINITĂ 4 septembrie 2011 la 19:24 Noaptea se lasă încet peste oraş. Cu mâinile îngheţate şi cu nasul roşu se apropie în fugă, de scara blocului. Inima îi bate cu putere în piept. În depărtare se aude sunetul cristalin al clopoţeilor şi se simte mirosul fraged de prăjitură cu nucă. Pentru ea toate acestea sunt inexistente. Se grăbeşte să ajungă în casă pentru a afla marea veste : dacă mama va fi alături de ea în seara de Crăciun sau nu ! Acest lucru este cel mai important. Nu contează dacă nu are ghetuţe noi, nu contează dacă nu are brăduţ împodobit sau că nu s-a dus şi ea cu colinda, alături de ceilalţi copiii din bloc. Nu contează nici măcar faptul că acel blestemat de televizor, tip sport, s-a stricat taman în seara de Crăciun. Cu inima cât un purice şi cu ochii în lacrimi sună la uşa vecinului pentru a-l ruga să îi dea un telefon mamei la spital. Emoţia este atât de mare încât cuvintele îi rămân blocate în gât când vecinul deschide uşa, dar el ştia deja pentru ce suna copila la uşă. O ia de mână şi o aşează pe un scăunel. Înainte de a-i spune adevărul ( mama sunase deja ) îi dă o prăjiturică şi un pahar cu suc. Parcă dorind să se termine mai repede dădu sucul peste cap, sorbindu-l dintr-o singură înghiţitură. Domnul Burcă o luă încet de mână şi îi spune că mama nu va veni acasă. Urmează să fie operată. Cerul căzu pe copilă, totul se învârti în jurul ei şi pentru o clipă îşi dori să nu fie Crăciunul. Si-a pus cu atâta ardoare aceasta dorinţă, dar Moşul nu a dorit să o asculte. În sinea ei îşi spunea că probabil nu a fost cuminte şi de asta mama nu poate veni acasă. Cu ochii în lacrimi şi cu sufletul sfâşiat de durere s-a dus acasă pentru a fi alături de fratele ei, care plângea că nu merge televizorul. Era atât de mică, dar viaţa a făcut-o să fie atât de mare încât se gândea ce ar fi făcut mama dacă era acasă…. Lăcrămioara Maftei
Posted on: Sun, 10 Nov 2013 13:06:14 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015