Dacă România e un turn clădit pe depresie și nonsens, de balustrada ultimului etaj stă agățat Băsescu. Șapte milioane de pantofi îl calcă pe mîini, dar degeaba. Băsescu are 62 de ani și încă se ține bine. Jos, în abis, e viitorul. Format din cap, trunchi și picioare, adică din șomaj, îndatorare publică și prăbușirea sistemului de pensii, viitorul joacă barbut cu procurorii, fumează cianuri cu serviciile și, în caz de boală, se dă pe mîna unui doctor picat la Bac. Nu e de mirare că președintele își face planuri să ajungă premier și nici că adversarii lui fac tot ce le stă în putere ca aceste planuri să-i reușească. S-a arătat, în ultimii 23 de ani, că un lider e fiabil dacă structurile îl acceptă, dacă rețeaua națională de muci uscați, care împiedică statul să respire, îi dă voie liderului să se scobească, în pauzele de publicitate, cu unghia mică în nas. Dacă generalii, marii infractori, șefii Gărzii Financiare, stăpînii vămilor, ai porturilor și aeroporturilor, ai Armatei, ai Poliției, ai Parchetelor și ai serviciilor consideră că liderul satisface investiția, investiția se face. Altfel, nu. Pe baza acestui comerț, Crin Antonescu iese primul din discuția despre președinți. Băsescu se va face luntre și punte ca în interiorul USL să se revină la ura naturală, cea din anii 2000-2009. Fără PSD, Antonescu va pierde prezidențialele la fel de clar cum a pierdut, în discuția cu FMI, șirul vorbelor englezești. Aici începe și, de fapt, se termină strategia lui Băsescu. E simplă ca Levantul, ușoară ca ospătăria și tare ca fiola din noul Cod Rutier. Practic, nu contează cine va fi președinte, cîtă vreme Antonescu nu va fi. Căci, dacă nu va fi, Ignatul din 2014 se arată sumbru în PNL. Poate că nu va curge la fel de mult sînge ca în curțile gospodarilor, dar guițatul grupării Antonescu se va auzi în presă la fel de intens. Fără Antonescu, PNL va găsi lipsa de caracter necesară ca să se alipească de Blaga, de Pavelescu, de Chiliman și de MRU pentru a coagula dreapta și a organiza o nouă majoritate. Dacă Ponta va fi avut lipsa de prevedere să nu cîștige președinția, se va trezi că din mandatul său de premier au mai rămas doar doctoratul și prietenia cu Sebi Ghiță. În ianuarie 2015, puțin după Sfîntul Ion, dreapta pilotată de un Băsescu odihnit va pune pe masa Parlamentului, între jumări și murături, o moțiune de cenzură. Cu cîtă bucurie vor vota liberalii contra dușmanului social-democrat? Păi, trebuie întrebați, așa, la întîmplare, Fenechiu sau Vosganian. Cît despre premierul pe care noua majoritate de dreapta îl va propune noului președinte, oricine ar fi acest președinte, ce credeți: se poate măsura cineva cu Cel-Care-A-Unificat-Dreapta-A-Adus-O-La-Putere-A-Modernizat-Statul-Și-Pe-Deasupra-A-Fost-Ales-Președinte-De-Patru-Ori? Apoi, premierul Băsescu ar constata, mulțumit, că sistemul implementat de el ca președinte merge uns și că acoperă, prin Parchete, Curți și servicii, o gamă satisfăcătoare de butoane. Dar, pe de altă parte, perfecționist cum îl știm, și-ar sufleca mîinile ca să pună la punct, cu noile-i competențe, controlul complementar asupra întregii suflări.
Posted on: Tue, 22 Oct 2013 10:07:18 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015