De Certeau scrie astfel despre Foucault: "străbătea cărţile aşa cum cutreiera Parisul pe bicicletă sau San Francisco ori Tokio, cu mare atenţie pentru a surprinde, la cotitura unei pagini sau a unei străzi, o ciudăţenie ascunsă, nepercepută. Descoperind aceste mărci ale alterităţii, aceste "hibe minuscule" [...] se prăpădea de râs" (studiul a fost publicat de Luce Giard în Histoire et psychanalyse entre science et fiction, Gallimard, 1987, p. 51). Pe prima pagină din prefaţa Cuvintelor şi lucrurilor, Foucault precizează: "această carte îşi are rădăcina într-un text de Borges. în râsul care zdruncină la lectură toate familiarităţile gândirii, ale gândirii noastre: ale acelei gândiri care are vârsta şi geografia noastră, făcând să se clatine toate suprafeţele ordonate şi toate planurile care îmblânzesc mişunarea fiinţelor, zguduind şi neliniştind pentru mult timp practica milenară a Aceluiaşi şi a Celuilalt" (Les Mots et les choses, Paris, Gallimard, p.7). În Arheologia cunoaşterii precizează: "eu nu sunt acolo unde mă pândiţi, ci aici de unde vă privesc râzând. Nu cred că ceea ce fac este operă şi sunt surprins că pot fi numit scriitor. Sunt un vânzător de instrumente, un fabricator de reţete, un indicator de obiective, un cartograf, un descoperitor de planuri, un armurier..." (extras din dialogul cu J. Louis Ezine, "Sur la Selette", martie 1975, în Dits et Ecrits, p. 725). Totodată, în interviul dat ziarului Le Monde în 1980, Foucault propunea râzând ca autorii să intre în joc fără nume.
Posted on: Wed, 26 Jun 2013 14:48:53 +0000
Recently Viewed Topics
© 2015