De Corneliu Vadim Tudor FEERIE DE IARNĂ Duminică de iarnă, pe Podul Mogoşoaii Cad fulgi de nea, sau poate de îngeri răstigniţi E ceasul mov al zilei, cînd se înhamă caii Nu mai răpiţi mirese, că nu le mai găsiţi. Ce miting se aude? Că n-are aprobare! Îl văd pe Brâncoveanu vorbind unei mulţimi Primarul Delavrancea presară pumni de sare Fumează Domnul Cuza, fac poze heruvimi. Clopotniţa cu vulturi, de-i zice Kreţulescu Vesteşte făptuirea unei cereşti minuni: Trei preoţi îl cunună pe Domnul Eminescu Cu Veronica Micle, gravidă-n şapte luni. El parcă-i un luceafăr, frumos ca la Viena Mireasa are voalul din spumă de zăpezi Alaiul de prinţese şi paji îi duce trena O dată la un secol aşa o nuntă vezi. Pe bolta plumburie e foc de artificii Dar stampa asta scumpă se mistuie încet Pe umerii legendei se caţără piticii Doar eu visez feeric… Sînt ultimul poet. Pe Podul Mogoşoaii se scurg caleşti şi sănii Dar le strivesc bolizii de lux contemporani. Lumi paralele joacă în capul meu mătănii Eu fac cultură mare – alţii, grămezi de bani… CORNELIU VADIM TUDOR 27 noiembrie 2013
Posted on: Wed, 27 Nov 2013 22:50:40 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015