De ce refuză un bărbat o femeie care îl atrage la modul evident? Noi, bărbații, când dăm interviu de angajare spunem că ne plac provocările, dar când o femeie are de partea ei, pe lângă frumusețe, personalitatea… ieșim din confort zone și parcă nu ne mai plac atât de mult. În mulți macho mai trăiește câte un băiețel speriat care se teme să nu se facă de râs. Se teme să nu piardă. Și atunci nu joacă. În spatele aparenței de leu stă un iepuraș pufos. Nu o să găsești mulți care să o recunoască, dar așa cum existau pe vremea lui Ceaușescu casete video cu eticheta super-acțiune sau filme “de casă”, la fel punem etichete și pe femei: unele sunt acțiune, altele sunt de casă. Unele sunt ce ne dorim, altele, de ce credem că avem nevoie. Război și pace. Se zice că bărbații nu se maturizează. Și totuși îmbătrânesc. Sunt din ce în ce mai puțin dispuși să-și schimbe lumea pentru cineva și caută o femeie care să se potrivească în lumea lor cum caută copiii piesa care lipsește la puzzle. Chiar și atunci când realizează că piesele pe care le-ai aduce tu ar face tot tabloul mai frumos, tot le e greu să renunțe la ce au muncit. Un prieten, pianist, compozitor și unul dintre cei mai buni interpreți ai superhitului interbelic “Iubesc femeia” îmi spunea că nimic nu e mai greu decât să lași o relație în care ai muncit și să o iei de la capăt. Și totuși… ce te faci când vezi că se poate și fără muncă? Ce te faci când găsești o femeie cu care totul merge natural? Dacă ai curaj, riști totul, ca un scriitor sau ca un jucător de poker: pe o carte. Dacă nu, îți porți confortabilele cătușe ale obișnuinței ca pe un accesoriu de fashion mereu la modă. Mulți bărbați îmi spun că le place una sau alta dintre amicele mele. Când îi întreb de ce nu fac nimic în direcția aceea ei îmi răspund: E prea frumoasă, prea Angelina Jolie, cea mai cea din încăpere, indiferent de încăpere. Prea atrage priviri, deci oferte, deci nesiguranță. O logică perfectă. Logica nefericirii. Parcă-mi aduc aminte de liceu când îl citeam pe Cioran în parcul de lângă Sala Sporturilor. Căutarea fericirii e așa un sport extrem. Am scris pe blogul meu că orice bărbat care are o femeie frumoasă trebuie să aibă nervi tari, dar, sincer, nicio cursă de formula 1 nu se întâmplă în viteza a doua! Nu există petrecere prea distractivă, prea mult bine și femeie prea frumosă. Simți că dorințele îl trag spre tine și temerile îl țin departe? Gânește-te că în viață te vei întâlni cu multe situații dificile, cum poți să te bazezi pe un asemenea bărbat? N-au curaj să meargă mai departe? Îmi vine să-l citez pe Cornel Ilie de la Vunk: asta e pierderea lor! Să câștigi fără luptă e ca și cum te-ar invita cineva la masă când nu îți este deloc foame. by Radu F Constantinescu
Posted on: Tue, 26 Nov 2013 08:46:09 +0000