De cealaltă parte însă Occidentul a îmbătrânit….! - TopicsExpress

De cealaltă parte însă Occidentul a îmbătrânit….! Entuziasmele s-au tocit. Acea stare de naivitate productivă plină de bucuria posibilităţii aproape nelimitate s-a estompat demult. Cetăţeanul occidental a început să realizeze – prin experienţa generaţiilor şi prin propriile observaţii contemporane cu el – că acumularea de bunăstare materială nu este suficientă pentru a se simţi fericit. A mai înţeles că întregul cadru financiar şi fiscal nu este sub nici o formă gândit pe logică egalităţii de şanse! De aceea, vrând-nevrând, gusturile şi nevoile i s-au rafinat (oare nu cumva s-au limitat…?). Dorinţele sunt mult mai profunde. Mai subtile. Cetăţeanul occidental vrea să fie respectat şi ascultat. Vrea o democraţie care să îi fie dedicată lui şi familiei lui. Vrea reprezentare politică reală. Vrea ca banul public să ajungă… la public! Vrea să ştie că democraţia este expresia puterii proprii, delegate aleşilor care se pun realmente în slujba cetăţeanului şi nu a unui grup de interese economice. Cetăţeanul occidental a înţeles cum stă treaba…! Nu mai vrea să accepte simulacrul unui sistem care dirijează bunăstarea – prin pârghii «democratice» – către o elită indiferenţă la interesele publice. De aceea, el nu mai are entuziasme şi naivităţi! El nu mai crede în posibilităţile nelimitate ale unui sistem care îi diminuează posibilităţile. El ştie, intuitiv sau pragmatic, ceea ce individul entuziasmat de brumă de bunăstare economică permisă de autocraţiile în plin avânt economic nu ştie. Anume că pericolul cel mai mare pentru orice sistem politic este transformarea acestuia într-o simplă pârghie pusă în slujba unui grup restrâns de indivizi. Indiferent dacă acest grup se află la Bejing, la Moscova sau la Washington! A simţit de prea multe ori pe propria piele ce înseamnă să ignore democraţia în favoarea bunăstării. A înţeles care este relaţia dintre democraţie şi capitalism! Şi… nu mai are entuziasm. Sau, în orice caz, este mult mai ponderat. Însă…, în lipsa acestui entuziasm personal care să producă «momentum» antreprenorial, ştiinţific, economic, social, etc., economia occidentală stagnează! Ideile lâncezesc. Apatia loveşte în dorinţa de a mai lupta, de a mai găsi soluţii. Indivizii îşi pierd încrederea în sistem şi în capacitatea sistemului de a lucra în folosul interesului public. Iar de aici şi până la instaurarea unui regim autocratic nu mai este decât un pas…!Soluţia, în ceea ce mă priveşte, nu poate veni decât din interiorul sistemului democratic occidental. Iar ea va veni! Eu sper sincer că democraţia şi capitalismul vor găsi calea echilibrului. Cu siguranţă, va trebui să vorbim despre un nou tip de capitalism. Un «capitalism generos», dedicat şi construit pe excelenţă echilibrului creşterii economic şi pe ceea ce numim dezvoltare durabilă. Un capitalism consolidat cu responsabilitate socială. Un capitalism recredibilizat prin întărirea instituţiilor democratice şi a reglementărilor transparente şi puse în slujba interesului public relativ la instituţiile financiare şi bancare. Aşa cum spunea laureatul premiului Nobel pentru economie şi fost prim vice-preşedinte al Băncii Momdiale, Joseph E. Stiglitz, «lumea dezvoltată trebuie să se achite de datoria de a reforma instituţiile care guvernează economia mondială».Altfel, această lume s-ar putea să piară sub tropăitul sacadat al autocraţiilor!