De fapt, tehnica umana de supravietuire, care efectiv ne extrage din regnul animalelor, definita de-a lungul timpului, de toti marii maestrii prin descoperirile lor, este simpla: Intre limitele de functionare in mediu plin de stimuli, se disting doua regimuri in regnul animal: regimul normal, care este de fapt functionarea cu toate optiunile genetice deschise, insa , cunoscute si manevrate instinctiv sau constient(la om), si functionarea in regim de stress, cu optiuni genetice de limitare si gestionare preferentiala inchise. In regimul normal, starea este de bucurie a vietii, savoare, intensitate indiferent de ce tip. E starea de pace mentionata in mai toate scrierile. De fapt, pacea, a fost nitel interpretata ca fiind acea stare asociata lipsei stimulilor. De fapt e starea in care stimulii sunt in raza de suportabilitate, de rezistenta si antrenament. Aceasta raza difera de la animal la animal, de la om la om. Putem sa consideram un ren, care are un sistem vascular asemanator cu al omului ca si constructie, insa, principiile de utilizare a sistemului sanguin sunt alese in asa fel incat arderile din organism, sa compenseze pierderile in raport cu mediul, in asemenea masura incat la nivelul pielii sa fie temperatura optima de functionare. Deasemenea, exista o echilibrare permanenta a nivelului arderilor, zona unde acestea au loc si transportul energiei rezultate la zona unde este necesara. In schimb la animalele din medii fierbinti, procesul e undeva invers. Sistemul sanguin , preia energia si o transforma din energie termica, in energie chimica sau de alt tip, cu o viteza adecvata, astfel incat la suprafata pielii si in interiorul organismului sa fie temperatura optima. Asadar, nu neaparat constructia fizica defineste modul in care energia e preluata si transportata in organism, pentru ca blana destul de groasa are si renul dar si leul, cu toate ca mediile difera total ca si temperatura, ci principiile pe care este organizata gestiunea energetica difera. Astfel animalele, oriunde sunt, in orice mediu, au o stare oarecum...relaxata. Se simt bine...in pielea lor , in mediul penru care sunt antrenate din nastere. E starea de pace, starea de functionare normala, regimul de lucru obisnuit. Fiecare animal insa, da impresia ca sunt in regim de stress, asta deoarece sunt in permanenta alerta. De fapt e la fel un regim de lucru normal, pasnic. Animalul invata de mic sau se naste cu reflexul de a scana mediul permanent sa vada eventualele schimbari, stimulii. Nu o face cu teama, ci profesional, am putea spune, ca un sofer care normal....e cu ochii pe trafic, chiar daca intre timp conduce pe traseul ales. E un reflex aceasta scanare permanenta. Deci starea de pace nu e acea stare pe care o avem intr-un mediu lipsit de stimuli, ci starea pe care o avem intr-un mediu in care ii recunoastem si intelegem , stiind ce avem de facut, instinctiv , la nivel de reflex, in raport cu stimulii existenti. Animalele o au permanent acesta stare, ele scanand mediul, din principiu, avand mai mult o stare de curiozitate decat una de teama de pericole. In cazul in care apar stimuli, recunoscuti sau nu, si se cer abilitati mult peste limitarile impuse de genele de reglare a fortei si vitezei, se intra in regim de stress, cand organismul injecteaza substante care dau un imbold suplimentar, in functie de necesitati. E regimul de functionare de urgenta. Muschii, organismul e capabil de arderi la viteza mult mai mare, de evacuari la viteza marita( animalele in acest regim, "fac pe ele"), pentru a asigura de fapt o mai mare cantitate de energie in unitatea de timp. Starea asociata, agitatie, cautare a stimulului, urmarire evolutiei sale, incordare, ca la un arc care poate executa oricand o destindere extrem de brusca, concentrare marita, etc. Deci omul , la fel ca animalele, are aceste doua regimuri de functionare, normala, cu starea asociata de pace, implinire, bucurie de a trai, si regimul "boost", cand in organism sunt injectate substante care potenteaza o actiune ferma, in forta si decisiva, la viteza si arderi accelerate. In starea normala, pace, in starea boost....agitatie, nervozitate, neliniste, teama, prudenta excesiva data de senzatia de frica, etc. Asta explica multe. Explica de fapt ce au descoperit maestrii de care vorbeam. Au descoperit ca omul, pentru a supravietui, ii este necesara reintoarcerea la regimul de functionare normal, deoarece de-a lungul evolutiei, s-a invatat sa functioneze in regim "boost" in cea mai mare parte a timpului, folosind organismul la extreme si cand totul e de fapt....linistit. E ca si cum am mentine motorul la 3000 de ture, pentru a merge in viteza I-a, in momentele in care de fapt, cu aceleasi 3000 de ture putem experimenta in deplina siguranta, viteza a 4-a, 5-a. Normal ca la masina, motorul tinut turat ca e nevoie ca nu, are o durata de functionare mult diminuata. Cu alte cuvinte, au determinat principiile, au definit anumite tehnici , prin care in urma unui antrenament, cunoastere, exersare , sa ajunga sa isi mentina functionarea in regim normal, adaptat nevoilor reale ale momentului, chiar si atunci cand lucrurile par ca o iau razna. De fapt, tehnicile propun reconsiderarea valorii stimulilor in viata noastra, revenirea perceptiei acestora la nivelul de normalitate, astfel incat nici in cele mai grele situatii, starea pe care o avem, sa nu ajunga decat in situatii extreme, la nivelul de stress, momente in care, datorita starii de odihna a organismului, din perioada de normalitate, efectul regimului accelerat sa fie concentrare, viteza de a gasi solutii optime, claritate, agilitate etc. Apoi dupa disparitia stimulului sa revenim la starea initiala, de pace , un fel de acasa mental si fizic intre starile noastre. In acest context, un stimul este un stimul. Exagerarea lui prin diverse mijloace, cum ar fi asocierea cu un simbol poate da "cu virgula". De exemplu asocierea unui paianjen ....cu pericolul de moarte, in orice situatie, ne face de exemplu sa avem o stare de stress continua...cand suntem in natura. Plus ca e sursa fobiei de acel animal, care de fapt...nici macar nu stie ca suntem in mediu in cea mai mare parte a timpului. Nu e nevoie de stare de stress, e nevoie doar de cunoastere a acestor animale, a locului unde traiesc, a modului cum se recunosc in mediu din timp, pe baza elementelor care le indica prezenta, cunoasterea manifestarilor acestora,si mentinerea la distanta adecvata. Asta fara stress. Asa paianjenul...nu mai e pericol de moarte, aceasta devine...experienta in a lucra cu aceste fiinte, adica, normalitate, pace....stim ce si cum. Teama de acel animal, frica, care ne tine in regim "boost" devine prin cunoastere, starea de respect profund fata de niste capacitati ale acestei specii, minunate ca si constructie si manifestari, dealtfel. Deci...luati o pauza. Pacea e caracteristica vietii, nu agitatia. De fapt cel mai rau lucru care vi se poate intampla ,nu e sa vi se intample ceva, ci sa va mentineti in starea de stress, permanent. In acea stare, sensibilitatea la modificarile din organism, scade, astfel ca, percepem mult mai tarziu imboldul energetic dat de starea de urgenta, ca doar, nu difera cu nimic aproape fata de starea obisnuita, eventual cu putin, insuficient pentru o actiune clara, concertata si concentrata pe subiect. Cand uitati cum arata starea, priviti un animal, constienti fiind ca acesta....nu se streseaza deloc, si daca o face...e exact cat e nevoie...o secunda sau un minut, apoi reintra in starea normala. Daca sunteti atenti, starea animalelor in general, este una plina de experienta in tehnicile de supravietuire, un fel de "mi se rupe" permanent. Nu e inconstienta...este pur si simplu...profesionalism in supravietuire. Cand un animal e stresat la nivelul la care noi ne mentinem permanent....moare. Oare, cat traieste un om care intelege si utilizeaza mecanismul acesta plin de viata, profesionalism si intelepciune? Mai ales....cum traieste? E bine de aflat raspunsurile la intrebarile astea. Merita....
Posted on: Tue, 02 Jul 2013 07:36:36 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015