De mult aşa spun unii doctori Pe lume nu era ivită, O boală, care se numeşte,. Letargica Encefalită. Şi oamenii mureau cu zile, Lăsaţi în plata Domnului. Că nu se inventase încă, Un leac la boala somnului. Tîrziu de tot, au dat savanţii, O explicaţie excelentă: C-această stare nu-i mortală, Ci numai moarte aparentă. Că, dacă pulsul nu mai bate, E doar căzut în inerţie Şi s-ar putea în cazuri rare Ca mortul, dup-o zi să-nvie! Şi s-a-ntîmplat ca într-o seară, Cînd nimeni nici nu s-a gîndit, Ca Pincu Rozenthal să moară Fără vreo pricină subit. Durerea ce-a cuprins oraşul, Pe foarte mulţi a îndoliat, Că domnu Pincu, bogătaşul, Era iubit şi respectat Şi-n ziua-doua, trişti, feciorii, Chiar lîngă mort se consultară, În ce fel să se desfăşoare, Ceremonia funerară. Întîiul fiu a zis: - Cum tata, E cunoscut, şi om cu stare, Cortegiul trebuie să fie, Cu fast şi gardă de onoare. Coroane, coruri şi cocarde, Aşa cum rangul lui o cere, Şi pentru-averea ce ne lasă, De ce să n-aibe o plăcere? Al doilea zise: - Eu sînt contra! Tăticua fost un om stimat, Dar nu-i plăcea să ştie lumea, Cîtă avere-a adunat. De ce să ne afişăm cu muzici, Cordoane, steaguri şi paftale, E-o cheltuială inutilă, Şi costă-o groază de parale. Un dric modest, de mîna doua, Eu cred că-i foarte potrivit, Că n-o să-i fie, nici mai rece, Şi nici mai cald, dac-a murit. - Ce tot atîta vorbărie! - A spus al treilea şi basta! Avem o Societate Sacră, Care-i creată pentru asta! De n-o să ne convină preţul, Pe care l-a statornicit, Prin lege este obligată, Ca să-l îngroape gratuit! Ş-atunci, parc-a venit din ceruri, Miracolul neaşteptat, Că mortul cu encefalita, Din somnu-i, brusc, s-a deşteptat. S-au speriat toti trei feciorii, Dar mortul, astfel le vorbi: - De ce să vă certaţi întruna, Pentru nimic, iubiţi copii? Averea mea, e toată-a voastră, Nu iau cu mine, nici un fir, Şi ca să nu vă coste-un piastru, Mă duc pe jos la cimitir. (Ioan Pribeagu)
Posted on: Wed, 11 Sep 2013 15:21:41 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015