De ziua națională Unul din lucrurile pe care regimul actual l-a preluat de la Epoca de aur, fără să cârtească, este festivismul. Am fost în stomacul acelui Moloch de produs „laude de sine” și știu că de acolo apar toate relele. E aiura să auzi cum cineva repetă „sunt sănătos, mai sănătos, tot mai sănătos”, la fel și „sunt mândru că sunt român” „sunt așa și pe dincolo, dar mai presus de toate român” etc. etc. Și toate, să vezi ce coincidență, de ziua națională. Român e fiecare din noi cât poate. Nu cine strigă mai tare ci acela care adastă mai mult în sufletul vremii, nu cel care are mai mulți bani, ci acela care dă mai multă iubire, nu acela care își proțăpește mândria pe garduri cu luminițe colorate, ci acela care se smerește în fața Făcătorilor de suflete care sunt adevărații părinți ai neamului. Dacă tot e să fie zi națională ( de ce nu alegem o zi neutră că să nu punem în umbră un eveniment atât de important pentru noi cum e unirea Regatului de peste munți la Transilvania ?) O scurtă paranteză : Eu cred că la 1 decembrie ardelenii i-au lăsat pe cei din regat să se unească cu țara mamă care este aici, în inima arcului carpatic. Românii, mulți, puțini – câți suntem, bun sau răi, vechi sau noi, de aici ne tragem, din inima asta de pământ care începe de la Roșia Montană și se termină undeva la marginile munților din Țara Bârsei. Înapoi : deci dacă tot e să mergem la biserică duminica ca să ne amintim că există Dumnezeu – deși El este în noi clipă de clipă, fără zi de odihnă, dacă tot e zi națională, eu aș dedica aceste ore nu militarilor ci oamenilor care au construit națiunea din interior. Aș închina-o arhitecților de neam, care nu au fost nici politicieni și nici militari, și mai ales nu au fost regi aduși în țară pentru că acasă nu aveau că mânca. De ziua națională ar trebui să ne închinăm lui Eminescu, lui Kogălniceanu, lui Budai-Deleanu, lui Enescu și lui Brâncuși, lui Blaga, Caragiale, Labiș și lui Arghezi, lui Sadoveanu... lista e lungă... în ea nu există „stânga” sau „dreapta” există numai oameni care și-au clădit viața și gândurile în zidul neamului. La zidul ăsta ar trebui să ne închinăm pentru că el ne-a generat, cu bune și rele, cu patetism și luciditate. Patriotismul nu este o sărbătoare, este o luare la cunoștințe, rece, „nesentimentală”. Ne-am rupt de mult de maimuțe ca să ne tot batem cu pumnii în piept. Hai să-i mai lăsăm pe daci în pace, să ne bucurăm că suntem cine și cât suntem, români ! Viața nu are nevoie de lauri, are nevoie de aer, apă, o bucată de pâine și de un colț de credință de unde să răsară soarele... Doamne ajută.
Posted on: Sun, 01 Dec 2013 07:33:24 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015