Debarcarea şi arestarea lui Ion Antonescu la 23 august 1944…evenimentul, care în mod cert a scurtat durata războiului şi a coşmarului nazist, salvând nenumărate vieţi, inclusiv româneşti, e cotat frecvent drept un moment sumbru şi nefast. Deformaţi de mitologia comunistă şi programaţi să deteste ziua celebrată decenii la rând ca sărbătoare naţională, nu puţini îl consideră o trădare, care ar fi prefaţat cataclismul comunist. În realitate, ar trebui să fie calificat drept salutar şi luminos din perspectiva destinului democratic al ţării, ca un veritabil act de naştere al unei virtuale Românii libere şi demne, aşa cum, de fapt, a fost. Că, din pricina ocupaţiei sovietice, România nu s-a putut bucura de libertatea câştigată prin debarcarea dictatorului fascist şi a devenit, ca şi Cehoslovacia, Ungaria şi Polonia, victima expansionismului stalinist nu e, în fond, vina actului de la 23 august 1944. Şi nici vina regelui nu este, sau a forţelor democratice în frunte cu Iuliu Maniu. Cine mai ştie azi, în România, că Maniu protestase din răsputeri împotriva dictatului de la Viena, a ruperii nordului Transilvaniei din trupul ţării, dictat nazist acceptat în mod ruşinos de Antonescu?
Posted on: Fri, 23 Aug 2013 09:50:51 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015