Definitie =reprezinta administrarea de oxigen in scop terapeutic. Scop -asigurarea unei cantitati corespunzatoare de oxigen in tesuturi prin combaterea hipoxiei determinata de : -scaderea oxigenului alveolar -diminuarea hemoglobinei -tulburari in sistemul circulator -probleme care interfereaza cu difuziunea pulmonara Surse de oxigen -statie centrala de oxigen -microstatie -butelii cu oxigen Precautii in utilizarea surselor de oxigen -prezenta oxigenului trebuie atentionata deoarece favorizeaza combustia -pacientii si utilizatorii vor fi atentionati sa nu fumeze sau sa nu utilizeze surse de caldura in apropierea statiei de oxigen -se vor verifica echipamentele electrice din incapere -se va evita utilizarea materialelor generatoare de electricitate statica (materiale sintetice) si a materialelor inflamabile (ulei, alcool) -aparatele de aspirare sau monitorizare vor fi amplasate in partea opusa sursei de oxigen -transportul buteliilor de oxigen se va face pe carucioare ; se va evita lovirea lor in timpul transportului -buteliile de oxigen vor fi asezate in pozitie verticala, pe un suport si fixate pe perete cu inele metalice departe de calorifer sau soba -cunoasterea de personal a locului de amplasare a extinctoarelor si a modului de utilizare a acestora. Metode de administrare a oxigenului • Prin sonda nazala • Prin masca • Prin ochelari • Prin cortul pentru oxigen Echipamentul necesar administrarii 1. Sursa de oxigen – prevazuta cu un manometru de presiune si un reductor de presiune. Oxigenul este adus la patul pacientului de la sursa prin conducta de culoare albastra. 2. Umidificator – este un recipient prevazut cu barbotor ce contine apa sterila alcoolizata (2/3 apa si 1/3 alcool etilic). Continutul umidificatorului se schimba zilnic. Cu ajutorul barbotorului se umidifica oxigenul ca va fi administrat. 3. Debitmetru – care indica V in litri de oxigen/min (16-18 l/min) 4. Robinet 5. Masca 6. Ochelari - in functie de metoda aleasa 7. Sonda nazala 8. Material adeziv – leucoplast – in cazul in care se administreaza oxigen prin sonda. ADMINISTRAREA OXIGENULUI PRIN SONDA NAZALA Este metoda cea mai frecvent utilizata. Permite administrarea oxigenului in concentratie de 25-45%. Poate fi utilizata pentru o terapie pe termen lung. Este contraindicata pacientilor cu afectiuni ale mucoasei nazale. Pregatirea pacientului PSIHIC – se asigura ca au fost luate toate masurile de precautie -se informeaza pacientul cu privire la tehnica FIZIC – se aseaza pacientul in pozitie corespunzatoare (daca este posibil semisezand), pozitie care sa favorizeze expansiunea pulmonara Efectuarea tehnicii -asistenta asambleaza echipamentul -isi spala mainile -dezobstrueaza caile respiratorii ale pacientului -masoara lungimea sondei pe obraz de la nara la tragus (lobul urechii) -umezeste sonda cu apa sterila, introduce sonda in nara si o fixeaza pe obraz cu leucoplast -fixeaza debitul de administrare al oxigenului, in functie de prescriptia medicului -in timpul administrarii, asistenta va aprecia raspunsul terapeutic al administrarii oxigenului, observand culoarea tegumentelor, va masura respiratia si pulsul pacientului -va supraveghea pacientul pentru depistarea semnelor de toxicitate sau de aparitie a unor complicatii -se va supraveghea echipamentul de administrare al oxigenului (presiune, debit) -va acorda suport psihic pacientului pe timpul administrarii oxigenului si se vor combate cauzele de disconfort -se va mobiliza periodic sonda (o data pe zi aceasta va fi scoasa si introdusa in cealalta nara) -dupa terminarea tehnicii se va curata si dezinfecta echipamentul -tehnica va fi notata in F.O iar pacientul va fi supravegheat in continuare. ADMINISTRAREA OXIGENULUI PRIN MASCA Aceasta metoda permite administrarea de oxigen in concentratie de 40-60%. Metoda este incomoda datorita sistemului de prindere si etanseizare. Metoda accentueaza starea de anxietate, mai ales la copii. Poate cauza iritatia tegumentelor fetei. Metoda este contraindicata la pacientii cu arsuri sau alte leziuni la nivelul fetei. In cazul folosirii acestei metode, masca de oxigen se va aseza astfel incat sa acopere gura si nasul pacientului si va fi fixata cu o curea in jurul capului. ADMINISTRAREA OXIGENULUI PRIN OCHELARI Metoda este utilizata mai ales la copii si la pacientii agitati. Metoda este mai bine tolerata de catre pacienti. Ochelarii sunt prevazuti cu 2 sonde care se introduc in ambele nari. ADMINISTRAREA OXIGENULUI PRIN CORT Este o metoda frecvent utilizata la copii. Concentratia de oxigen nu poate depasi 50%. Dezavantajul este ca atmosfera din cort se incalzeste si se supraincarca cu vapori datorita faptului ca pacientul expira si inspira in acelasi loc. Oxigenul introdus in cort nu va fi umidificat, ci trecut prin instalatii de racire ce pot fi instalate in cort. Copiii trebuie supravegheati permanent pentru a nu dizloca cortul. ACCIDENTE SI INCIDENTE 1. Asfixie – prin aspirarea lichidului in cazul in care recipientul pentru barbotarea oxigenului se rastoarna 2. In cazul utilizarii prelungite a oxigenului, in concentratii mari sau la presiuni ridicate, pot aparea: -iritatie locala a mucoasei -congestie si edem alveolar -hemoragie intraalveolara -atelectazie (absenta aerului in plamani, ca urmare a turtirii alveolelor pulmonare) 3. Patrunderea oxigenului in esofag duce la distensie abdominala. ATENTIE ! Administrarea oxigenului se face dupa permeabilizarea cailor respiratorii. Inainte de efectuarea tehnicii se vor lua masuri de precautie. Pe timpul administrarii oxigenului se vor supraveghea atent : - pacientul -echipamentul de administrare Se administreaza 16-18 l/min.
Posted on: Thu, 27 Jun 2013 17:59:46 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015