Dependența de JOCURI DE NOROC Privită ca o simplă tulburare de comportament sau ca o boală, această dependenţă este vizibilă în rândul românilor. Jocurile de noroc au degenerat într-un comportament necontrolat, ceea ce au făcut ca numeroşi psihologi şi psihiatri să ofere sprijin împătimiţilor. În acest ,,profil’’ vom putea întâlni persoane care au avut o copilărie „nefericită” ( în care s-au simţit singuri, în care nu au fost înţeleşi), sau în opoziție persoane care în copilărie au fost prea protejațe și nu reușesc să se maturizeze fiind prinși inconștient într-o lume fantasmatică și de aici pot crede că ,,totul li se cuvine’’. Astfel, este posibil ca această dependenţă să fie construită chiar din copilărie. Ea poate viza și o problemă de ataşament. Asta ar putea arăta că relația cu mama sau altă persoană care a asigurat rolul maternal a fost deficitară. Orice copil are nevoie de un model de relație sănătos. Atunci când acest lucru nu este realizat urmările nu vor înceta să apară sub diverse forme mai târziu în viață. Să ne gândim că poate reprezenta o formă de ,,relație’’ prin care se dorește eliberarea, repararea relației deficitare, și poate fi trăit ca o formă de compensație a nevoilor interioare. Există numeroase teorii, dar niciuna nu pare să răspundă la toate problemele ridicate de observaţia clinică şi să explice ansamblul mecanismelor preconştiente şi inconştiente ce subîntind dependenţa. Conceptul de dependenţă arată o serie de conduite a căror natură adictivă pare manifestă în pofida posibilităţii absenţei utilizării unui obiect extern ; se consideră că există adicţii cu sau fără substanță (tulburări de comportament alimentar, conduite de risc, dependenţă comportamentală); Aceste conduite survin în cadrul unor tulburări şi la structuri de personalitate diverse; de asemenea ele pot arăta expresia unei vulnerabilităţi a anumitor subiecţi generată de multipli determinanţi biopsihosociali; aceste conduite se auto-întăresc şi reorganizează ansamblul personalităţii în jurul lor și astfel putem vorbi de o patologie veritabilă atunci când subiecţii se închid în repetarea acestor comportamente de adicţie în anumite condiţii afective şi relaţionale; Există mai multe dimensiuni psihopatologice asociate cu, conduitele de dependenţă. Se recunoscuți doi factori de vulnerabilitate: (1) avatarurile constituirii unui ataşament nesigur în copilărie (în special prin evaluarea angoasei de separare); (2) vulnerabilizarea depresivă – permite evidenţierea existenţei urmelor unor experienţe depresive trecute fără a se putea obiectiva o depresie actuală. Este nevoie a se face diferența între tulburările psihiatrice primare ce favorizează adicţia şi tulburările psihiatrice secundare efectelor adicţiei (tulburări anxioase, depresive, psihotice, co-adicţii); Dependentul de jocuri de noroc se îndepărtează în timp de realitate, asemenea unui dependent de alcool sau de droguri. Diferența în ceea ce privește jocurile de noroc este că dependența este una legată de comportament și nu chimică întrucât nu sunt consumate substanțe care să afecteaze dispoziția. Există o predispoziție ca ei să sufere mental și emoțional mai mult decât cei care fac abuz de substanțe, din cauza faptului că nu folosesc substanțe care să le modifice starea. Motivaţia lui este în principal de a umple un ,,gol’’ emoţional. Sunt foarte puține persoane care cer ajutorul în acest sens. De cele mai multe ori aceste persoane cred că se pot "lăsa" singuri de joc atunci când vor dori. Important este, ca intervențiile de tratament să se realizeze în faze cât mai incipiente ale dependenței . Psihoterapia poate ajuta aceste persoane care manifestă acestă problemă. Dependentul simte că relația lui cu este una sigură și de durată, că jocul nu-l va părăsi, ceea ce poate construi un tablou clinic al abandonului, al respingerii și nesiguranței trăite în copilărie. Putem observa că în familiile unde întâlnim aceste situații relațiile au o conotație infantilă. Relațiile nesigure, pot arăta lipsa de afectivitate, lipsa de încredere, lipsa de înțelegere, lipsa de respect și vom întâlni în multe situații lipsa de sinceritate și tot felul de secrete. Un dependent poate ajunge până acolo unde inconștient poate fi o formă de ,,răzbunare’’, de ,,pedepsire’’ a celor dragi. În realitate este un comportamenet autodistructiv. Este important ca , să fie analizat într-un context mai amplu al întregii vieți a persoanei și a familiei sale. O dependență poate fi înlocuită cu alta sau cu un alt simptom dacă nu a fost înțeles ,,sensul’’ ei, dacă nu reușim să "traducem" ce înseamnă pentru acea persoană sau pentru familia ei. Cauzele efective și istoria lor se modifică de la un caz la altul. De aceea nu este bine să generalizăm. Este foarte important să acordăm importanța cuvenită fiecărui caz în parte, pentru că el este unic. Psiholog Irina Ștefănescu
Posted on: Tue, 09 Jul 2013 06:07:52 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015