Deschidem un scurt serial cu personalităţi ilustre ale României, dar şi ale umanităţii, care au conferenţiat, în timp, la programul nostru de masterat. Un astfel de invitat permanent a fost Academicianul Mircea Maliţa care a ţinut prelegeri deosebite la cursul de Diplomaţie. Şi masteranzii l-au impresionat… Le-a dedicat câteva pasaje în două din cărţile publicate recent: „Intru direct în actualitate, aşa cum face şi titlul cărţii care ia drept caracteristică vremii noastre la sfârşitul primului deceniu al noului secol. Ce m-a îndemnat să o public ca o însăilare de eseuri, aparent disparate? Este auditoriul meu, studenţii de la un curs de masterat de geopolitică, ţinut la ASE, la îndemnul profesorului Silviu Neguţ, un bun specialist al domeniului. Studenţii au răspuns la lecţiile de diplomaţie, conflicte şi tendinţe în sistemul internaţional, cu un interes răsplătitor. Dar au păstrat şi după încheierea cursurilor contactul cu mine, cu noi întrebări care ieşeau din cadrul expunerilor. Am dat o notă bună unei generaţii pe care o considerasem cufundată în hedonismul epocii, prizonieră a societăţii imaginii şi a filosofiei clipei şi viitorului imediat. Deci nu este adevărat: ei sunt frământaţi de chestiuni ce privesc mersul societăţii şi un viitor în care vor să îşi croiască un rol demn şi util.” – Mircea Maliţa, Mintea cea socotitoare, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2009, p. 11. „Prin 1962, Mănescu (n.n. ministrul de externe din acea vreme) îmi spune: N-avem oameni pregătiţi. Ce facem? Creăm un nou sector educativ? întreabă Mănescu, cu vizibilă suspiciune faţă de o nouă birocraţie. Nu, i-am răspuns. Nu repetăm şcolile de cadre practicate până acum. Ne adresăm Universităţii, care are experţi în toate domeniile, şi o sprijinim în direcţia formării unei profesiuni legate de relaţiile internaţionale, care presupune drept, economie, cultură generală şi limbi străine. Întocmeşte propunerea, mi-a răspuns. (…) Citind cu ochii de astăzi programul celor doi ani de studii de la Universitatea din Bucureşti (n.n. curs postuniversitar), găsim o achiziţie recentă a învăţământului superior: acel curs este exemplul perfect al unui modern (n.n. masteratul de la ASE Bucureşti).” – Mircea Maliţa, Dinu C. Giurescu, Zid de pace, turnuri de frăţie. Deceniul deschiderii 1962-1972, Ed. Compania, Bucureşti, 2012, p. 45). Vom însoţi fotografiile din timpul expunerilor cu încă alte câteva amănunte din viaţa marelui om şi diplomat, Mircea Maliţa: - a fost primul român membru al Clubului de la Roma; - a condus delegaţia României la ONU, în plină „criză a rachetelor”, în toamna anului 1962, rezolvând o situaţie imposibilă: să fie cu SUA, atacând SUA, din mijlocul delegaţiilor „lagărului socialist”; - a fost Ministru Adjunct la Externe, reuşind să impună România ca un mediator şi negociator internaţional în războiul palestiniano-izraelian; - Ambasador al României în Confederaţia Elveţiană (1980-1982) - Ambasador al României în SUA, în timpul administraţiei Reagan (1982-1985) - Ministru al Învăţământului: are meritul de a fi introdus studiul limbilor străine de la clasele mici, fiind urmat în funcţie de o „profesoară” la ASE, care le-a scos din programa şcolară, pe motivul „eu am ajuns ministru şi nu ştiu nicio boabă de limbă străină”. - în 2012, a primit titlul de “Doctor Honoris Causa” din partea ASE Bucureşti, la iniţiativa facultăţii REI, ultimul act, în calitate de Decan, al Profesorului Silviu Neguţ. Pentru prezenţa dumneavoastră şi, mai ales, pentru ceea ce înseamnă ea pentru Masteratul de Geopolitică şi Afaceri, Domnule Academician Mircea Maliţa sau „Domnule Profesor”, cum vă place mai mult să vi se spună, primiţi vă rugăm, RECUNOŞTINŢA ŞI MULŢUMIRILE noastre. Ne înclinăm!
Posted on: Sat, 20 Jul 2013 17:31:53 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015