Despre TIMPUL EXCLUSIV si cat de destructiva este constiinta incarcata: Am fost acasa la o familie care m-au rugat sa vorbesc cu ei despre fiul lor mai mare (5 ani). Si anume, mi-au povestit ca uneori baietelul lor se plange de faptul ca are un frate mai mic (frate de 2,5 ani). In familia respectiva parintii lucreaza in schimburi, in casa traiesc 3 copii (2,5 ani, 5 ani si 16 ani) timpul exclusiv pe care il au unul pentru celalalt este aproape inexistent. "Ne e teama ca se simt abandonati si neglijati daca nu petrecem timp exclusiv cu ei. Ce anume sa facem daca ei cer timp mai mult cu noi si noi pur si simplu nu avem resurse. Cel mic are acum varsta la care are trantrumuri si adesea face galagie asa incat nu pot sta de vorba cu cel mare. Cel mare se supara atunci si spune ca nu vrea sa mai aiba un frate mai mic. Si asa ne molipsim cu totii si urlam unii la altii. Suntem obositi si lucram la maxim, si eu si sotul meu. De la gradinita mi-au sugerat sa petrec timp exclusiv cu cel mai mare, sincer, pur si simplu NU AVEM cand. Ce sa facem?" , imi povesteste mamica, vadit epuizata. Iata perspectiva mea asupra dinamicii acestei familii: "Timpul exclusiv e minunat, daca exista posibilitatea de a-l avea uneori, fara presiune. "Timpul exclusiv" in sine nu este cel care rezolva conflictele dintre membrii familiei. In cel mai bun caz, le aplaneaza sau sustrage atentia de la ele. Ce e mai contructiv pe termen lung este calitatea contzinerii - in viata cotidiana, nu numai in "vacanta" - atunci cand cineva are o problema sau se simte emotional frustrat, trist etc. Imagineaza-ti ca aveti probleme in cuplu si ca sa le rezolvati va luati "timp exclusiv" unul cu celalalt. Poate in acest timp conflictul voastru se micsoreaza sau trece pe planul doi, e nevoie doar de cateva zile de convietuire cotidiana sa constatati ca timpul exclusiv n-a fost solutia conflictului vostru. De aceea, atunci cand baiatul vostru mai mare vine si spune "Ma enerveaza faptul ca am un frate mai mic, din cauza lui nu aveti timp de mine" aceasta este o invitatie e de aur pentru voi parintii! E momentul in care trebuie sa luati o decizie parentala grea: de a primi aceasta drept repros si a va incarca constiinta din cauza neputintei de a indeplini cererea SAU a primi aceasta drept o invitatie de a va cunoaste si a va apropia mai mult de copilul vostru satisfacandu-i prin contzinere nevoia sa de contact. Fara timp exclusiv copilul vostru poate trai foarte bine! O fac mii de copii care au frati si surori numeroase. Dar fara contzinerea emotiilor asa cum sunt ele, fara a se simti OK asa cum este el, copiii nu pot trai si se dezvolta sanatos. Baiatul nevoie de parinti care, atunci cand se plange de o stare de lucruri, sa ii puna un brat pe umar, sa ii ofere ceva de baut si sa se aseze cu el la masa spunandu-i "nici nu mi-am dat seama cat de dor iti e de noi. si eu te iubesc". Acest spatiu, in care fiecare este vazut, auzit, luat in serios, cu alte cuvinte "contzinut" - si care spatiu dureaza uneori 2-3 minute!!!! - e ceea ce creaeaza confortul, atasamentul si grija intr-o familie. Nu e nevoie de promisiuni, de programari de timp exclusiv si nici de remuscari. Momentul de conectare in sine e de aur". In secunda in care mi-am incheiat cuvintele, amandoi parintii au inceput sa planga de usurare, baiatul cel mare s-a asezat langa mine, m-a luat de mana si a ramas acolo pe toata perioada consilierii. A fost un moment miscator pentru ca, parintii acestia sunt parinti excelenti iar copiilor le merge minunat in familia lor, asa cum este ea - dar presiunea de a fi un parinte bun - presiune care pluteste pretutindeni in aer prin experti, prin pedagogi, societate samd face adesea ca o familie numeroasa si ocupata sa simta presiune in plus mai degraba decat sa ajute. Constiinta incarcata aferenta este cel mai daunator sentiment care se poate strecura intr-o familie. Cu drag, Raluca Jacono - Familylab
Posted on: Wed, 02 Oct 2013 13:28:38 +0000
Recently Viewed Topics
© 2015