Din adâncimile somnului profund, Pe când urc pe scara în spirală spre trezire, Şoptesc: Doamne! Doamne! Doamne! Tu eşti hrana, iar când îmi întrerup postul Separării nocturne de Tine, Gust din Tine şi îmi spun: Doamne! Doamne! Doamne! Indiferent unde mă duc, farul minţii mele Se întoarce mereu spre Tine; Şi în bătălia gălăgioasă a activităţii Strigătul meu de război este întotdeauna: Doamne! Doamne! Doamne! Când furtunile încercărilor vieţii ţipă violent, Şi grijile urlă ca lupii la mine, Le acopăr stridenţa cântând cu voce tare: Doamne! Doamne! Doamne! Când mintea-mi ţese vise Din firele amintirilor, Pe acea ţesătură magică găsesc brodat: Doamne! Doamne! Doamne! În fiecare noapte, în somnul cel mai adânc, Pacea mea visează şi cheamă, Bucurie! Bucurie! Bucurie! Iar bucuria mea vine cântând neîncetat: Doamne! Doamne! Doamne! Fiind treaz, mâncând, muncind, visând, dormind, Slujind, meditând, incantând, iubind divin, Sufletul meu murmură tot timpul, neauzit: Doamne! Doamne! Doamne! Yogananda
Posted on: Wed, 28 Aug 2013 13:54:45 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015