Dupa cucerirea titlului de vicecampion mondial.Presa mi-a facut o publicitate deosebita si in scurt timp am devenit culturistul cel mai cunoscut in oras . Prietenul mau Albert Buseck , in sala caruia ma antrenam, a folosit prilejul pentru a coresponda cu antrenori si culturisti din Anglia , Mekka , culturismului mondial , in scopul participarii mele la unele concursuri demonstrative . La propunerea lui Wag Bannett , arbitru international , am plecat la Londra unde el mi-a cizelat programul artistic pe muzica classica. La inceput , orgolios fiind m-a deranjat ca incearca sa ma lustruiasca pe mine , proaspatul vicecampion mondial . Ce prostie ! Nu stiam nimic despre armonia si compozitia unui program artistic conceput pe o bucata de muzica clasica care ma avantaja in opinia lui Bannett . In timpul repetitiilor am fost greoi , nu simteam muzica , vroiam ceva mai modern , mai ritmat . Pana la urma am mers pe intuitia lui Bannett si dupa zeci de ore de repetitii am inceput sa gust subtilitatile muzicii clasice . La concurs totul a fost asa cum mi-a fost prezis: cind muzica se amplifica publicul te aplauda , cind acordurile coborau la piani pianissimo , toti ascultau patrunsi . La sfarsit aplauzele si ovatiile nu mai conteneau . Eram constient ca acest lucru se datora in primul rand muzicii care a produs o impresie colosala . Pina atunci gandisem ca pozarea se aseamana cu un film mut .Din acel moment filmul meu a castigat sonorul , si in fata mea s-au deschis noi orizonturi .Un alt element inedit pentru mine a fost accentuare expresivitatii pozarii prin sincronizarea intensitatii luminii cu muzica . Reflectoarele , luminand mai puternic in anumite momente , accentuau unele pozitii , cea ce era de-a dreptul impresionant . In seara eceea am dat primele autografuri. Cind publicul m-a inconjurat , nici nu stiam ce sa fac . Bannett mi-a strigat : iscalestete, da autografe ! Ce senzatie deosebita! Dintr-o data devenisem vedeta... Am plecat apoi in alte orase din M. Britanie , Olanda . Pretutindeni am avut succes , ma poreclisera Stejarul Austriac .Pentru demonstratii primeam intre 200 si 500 marci si mi-am dat seama ca imi castigasem un renume , ca , fara sa-mi propun , ajunsesem un profesionist. In ianuarie 1967 l-am cunoscut pe Reg Park (cel dupa care imi structurasem antrenamentul). Dupa obtinerea titlului de vicecampion mondial am inceput sa corespondez cu el prin Albert . Reg mi-a propus sa facem o demonstratie impreuna la Londra . Spre satisfactia mea bannett a considerat propunerea realizabila . Am sosit inaintea lui Reg Park la Londra , unde l-am asteptat plin de emotii si nerabdare . Doar urma sa-l cunosc personal pe idolul tineretii mele . Intre timp ma antrenam sa ma umflu cat mai mult ca sa-l impresionez . Intalnirea s-a consumat insa altfel . M-am comportat cam caraghios . Nu stiam ce sa-i spun , eram totalmente zapacit , suradeam prosteste . Zilele urmatoare ne-am antrenat impreuna . I-am admirat grupele musculare la care eu eram deficitar , gambele , deltoizii si abdominalii. Turneul cu Reg a durat 1 saptamina .Dar cat de mult am invatat de la el !!! De exemplu , am inteles ca e nevoie sa experimentezi , sa cauti acele exercitii care dau maximum de randament pentru tine . La despartire Reg m-a invitat la el acasa , in Africa de Sud . Mi-a pus insa o condite , sa vin in calitate de Campion Mondial! In urmatoarele 12 luni m-am antrenat cu indarjire , urmarind fanatic perfectiunea . Numai eu stiu la cite a trebuit sa renunt ca sa-mi vad de drumul meu. Albert m-a ajutat foarte mult cu fotografiile si filmele lui , datorita carora am putut sa fac multe corecturi in antrenament . Tot el m-a ajutat sa inteleg ca in timpul programului artistic este vital sa cuceresti publicul, exact cum face un actor . Imi convenea aceasta postura a cuceresc si , in acelasi timp sa domin publicul. Tot atunci am aflat de numele unui nou rival , pretendent la titlul de campion mondial , Dennis Tinnerino . Specialistii spuneau ca este foarte definit si sansele mele sunt nule . E in ordine (mi-am spus ) oricat de formidabil arata tot am sa-l bat . Mai ramasese-ra 2 saptamini pina la Campionatele Mondiale . Ma antrenam cu disperare Albert era linga mine tot timpul . De fapt fara el n-as fi devenit niciodata ceea ce sunt . In sfarsit a sosit ziua cea mare . Am plecat la Londra cu Albert. Tinnerino sosise cu managerul sau , Leo Stern, din America. Prietenul meu Bannett unul dintre arbitrii acelui concurs , mi-a dat cateva sfaturi . M-am uitat cu atentie la Tinnerino , am schimbat cateva cuvinte cu el si......am incercat sa-l demoralizez !!! M-a intrebat cum ma simt .si i-am spus ca ma simt fantastic si sunt zile in care omul stie cu siguranta ca va invinge . Am jucat si putin teatru , dar nu l-am mintit .Chiar simteam ca-l voi invinge . La vremea aceea categoriile se stabileau dupa inaltime . Categoria mea cea mai inalta din care facea parte si Tinnerino , era planificata dupa amiaza .M-am urcat in camera sa stau putin intins si......... m-au trezit niste batai furioase in usa. Albert striga :Daca nu esti pe scena in 10 minute arbitrii te vor descalifica ! . Complet zapacit m-am echipat , m-am uns si am coborit alergind .Pentru incalzire nu mai era timp , toti ceilalti erau deja pregatiti pentru concurs . I-am aruncat o privire lui Tinnerino (Ar fi putut sa arate mai bine -mi-a trecut prin cap). Eu eram cel mai inalt din categorie si urma sa pozez dupa Tinnerino.La urcarea pe scena sunt primit cu aplauze. Ma simt sigur pe mine si ma comport ca atare . La pozare nu depasesc 12 pozitii ( cu gindul la un bis) si termin cu crabul. Izbucnesc aplauze furtunoase . Pe atunci aplauzele erau interzise la preliminarii ca sa nu imfluenteze arbitrii. Publicul incalca insa regula , ma ovationeaza iar Tinnerino este pur si simplu maturat de pe scena .Dar rezultatul final se stabilea abia dupa concursul de a 2a zi . A fost o noapte lunga pentru mine. A doua zi prima mea grija a fost sa nu ma ia somnul . Am inceput incalzirea co o jumatate de ora inaintea concursului, acordind atentie grupelor deficitare. Publicul britanic m-a primit din nou cu aplauze , iar eu i-am rasplatit cu un recital , aproape un balet . Am fost bisat , am castigat ! Albert imi striga din sala Da ai castigat ! De altfel el m-a sustinut tot timpul concursului , dindu-mi scurte indicatii , incurajindu-ma , totul in dialect bavarez. Nimeni nu intelegea ce spune si cui se adreseaza. Bucuria noastra a fost fantastica si desi eu ajunsesem pe culmi parca Albert se bucura mai tare ca mine . Devenisem campionul anului 1967 . Visul vietii mele se implinise . Si desi aveam 20 ani !!! ARNOLD SCHWARZENEGGER
Posted on: Mon, 28 Oct 2013 04:38:43 +0000
Trending Topics
© 2015