După Înălţarea la Cer a Mântuitorului Iisus Hristos şi pogorârea Sfântului Duh peste Apostoli, aceştia din urmă şi-au început intensa activitate de propovăduire a mesajului Evangheliei la toate popoarele, după porunca Mântuitorului: „mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” . În primele trei secole, Imperiul roman, sub a cărui stăpânire intrau majoritatea teritoriilor unde Apostolii lui Hristos predicaseră Cuvântul lui Dumnezeu, a adoptat faţă de creştinism o „atitudine ostilă ce mergea de la toleranţa blândă sau dispreţuitoare până la persecuţia cea mai faţişă şi mai violentă” . Secolul al IV-lea aduce cu el o schimbare radicală a Imperiului faţă de religia creştină: încetarea persecuţiilor îndreptate impotriva creştinilor. Îşi schimbase statul, politica şi „filosofia”? Sau se schimbase ceva în Biserică? Încercând să dea un răspuns la aceste întrebări, teologul John Meyendorff ilustrează două idei: una, aparţinând Evului Mediu, care susţinea că împăraţii, din persecutori, deveneau brusc „egali ai Apostolilor” şi manifestau o fidelitate riguroasă faţă de scrierile evanghelice şi o alta, susţinută de ştiinţa liberală, protestantă, născută în secolul al XIX-lea, care spunea că religia creştină s-a etatizat şi păgânizat, până la punctul de a trăda mesajul apostolic. Teologul citat mai sus susţinea că, de fapt, adevărul s-ar găsi „undeva la jumătatea drumului dintre aceste opinii extreme” . Tot începând cu secolul al IV-lea, „s-a construit o veritabilă ştiinţă creştină specifică, ce s-a impus drept conţinut al actului de credinţă” . Cel care se face „vinovat” de această politică îngăduitoare faţă de creştinism este împăratul Constantin, considerat de majoritatea istoricilor „primul împărat creştin” . Fiu nelegitim al împăratului Constantin Chlorus şi al unei fete slujind chelneriţă într-un han, Flavius Valerius Constantinus ajunge la putere în urma unor ani de lupte şi bătălii neîncetate. Convertirea lui Constantin la creştinism nu s-a făcut brusc, ci a constituit un proces de durată . Unii au pus atragerea manifestată de către Constantin faţă de creştinism pe seama influenţei mamei sale, Elena, care ar fi fost creştină , pe când alţi istorici şi cercetători sunt sceptici în această privinţă .
Posted on: Wed, 04 Sep 2013 13:03:26 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015