E doar o poezie scrisă-n şoaptă de Adi Mangu E doar o poezie scrisă-n şoaptă, Atât de-ncet,încat nici sufletul n-o ştie, O ştiu doar eu şi foaia de hârtie. Ne-am fost sortiţi să fim doar pentru-o clipă Apoi ne-am rătăcit spre nicăieri Ca astăzi să putem simţi durerea Şi glasul trist al palidei tăceri. Încet o scriu,nu mă aude nimeni Mai zgomotos e scrâşnetul din dinţi Sau dorul care zbiară pe hârtie Sau plânsul mut al lacrimii fierbinţi. Am alergat ca un copil spre tine Şi-am consumat de-odata ce mi-ai dat Te-am plictisit Şi mi-ai fugit in lume Doar pentru a afla că îţi sunt drag. E linişte,în casă e tăcere, În mine cântă-n şoaptă glasul tau, Azi am aflat ce bine ne-a fost nouă Când am văzut cat poate fi de rău. Nu te-ntrista,nu asta vreau,iubito! Ce scriu acum e doar o nostalgie, Confesiunea grea a unui biet poet Ce se dedică foii de hârtie! Zâmbetul tău încă-mi mai stă pe gene, Din ochi mi se strecoară în simţiri, N-aş fi crezut că o să ajungi vreodată Să-mi fii făuritor de amintiri! Dar poate că-mi exagerez durerea, Poate că numai eu simt ca mi-e greu, Iar ţie ţi-este bine unde eşti, Aşa cum ştii că mi-am dorit mereu! Dar asta e,viaţa nu-i dreaptă… E doar o poezie scrisă-n şoaptă, Atât de-ncet,incât nici sufletul n-o ştie, O ştiu doar eu şi foaia de hârtie…
Posted on: Tue, 12 Nov 2013 08:55:40 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015