E imposibil sa traiesti printre semenii tai, printre oameni, printre suflete si sa nu le vrei macar putin binele, e imposibil ca cineva sa spuna ca macar odata in viata nu a ajutat pe cineva si ca macar odata nu a facut-o sincer, din suflet si nu fortuit, e imposibil sa nu vrei sa-i ajuti pe cei ce impreuna cu noi respira acelasi aer si traim aceeasi viata buna sau rea, dar o traim, nu reusim sa-i ajutam pe toti, dar sunt convins ca pe cei putini pe care-i ajutam o facem din suflet, o facem ca si cand ne-am ajuta pe noi, ne trimitem atatea cereri de prieteni pe fb, reusim chiar sa ne imprietenim, dar doar aici, in spatele tastaturii, virtual, ne spunem atat de multe si atat de frumoase, iar atunci cand fizic ne intalnim, parca ne este teama sa ne privim, daramite sa ne si vorbim, ar trebuii sa depasim aceasta bariera a timiditatii, sa trecem dincolo de virtual, dincolo de tastatura si sa ajungem la realitatea fizica, la curajul comunicarii, sa reusim sa ne cunoastem ca oameni, ca suflete, sa ne ajutam si impreuna sa-i ajutam pe cei care contrar vointei lor o duc mai greu ca noi, unii pentru ca asa au ales, unii pentru ca asa ia ales viata iar altii pentru ca nu au alte variante, ar fi frumos sa putem trece dincolo de cereri de prietenie virtuale, de socializari scrise, de recunoasteri din poze catre o realitate fizica, de fapt asta ar insemna curajul de a comunica cu adevarat, de a ne cunoaste cu adevarat si de a traii emotiile si viata asa cum este ea, asa putem milita pentru ceva mai bun si spre mai bine si asa cum spuneam in anterioare scrieri, VIATA TREBUIE TRAITA ASA CUM ESTE EA, insa avem sansa sa o putem imbunatatii, sau cel putin sa o facem mai usoara. Citesc mereu in ziare articicole despre mine, sincer nu ma deranjeaza si nici nu ma mai intereseaza, cel putin eu stiu de ce se scriu, stiu de ce exista aceasta comanda mafiotica de a se scrie, am tot respectul pentru presa, am tot respectul pentru cei aflati in spatele condeiului, pentru cei corecti care isi pastreaza demnitatea, curajul, onoarea, dar nu pot sa-i respect pe cei care scriu la comanda, pe cei care sunt sclavii unor oameni care ar fi nimic fara functiile lor, pe cei care folosesc condeiul ca marionete ale unor sisteme sub forma de grupulete ce incearca sa-si imparta puterea pe mici regiuni, calcand in picioare sufletele oamenilor, de aceea pentru ziaristii cei drepti si corecti le spun cinste iar pentru cei care scriu la comanda le spun doar, ca celor carora in vene le curge sange de sluga, pot incerca sa fie sefi, pot fi in mintea lor, insa in realitate raman tot slugi. Desigur nu este o problema a mea calitatea corecta sau slujnica pe care o aleg unii dintre acesti reprezentanti si nici nu ma intereseaza modul lor de razbunare, comanda la care lucreaza, sau mintile ranite psihic de dorinta de a conduce o lume a scrisului, sau chiar suflete, de a conduce viata noastra, creand imaginatii greu de inteles si pentru propriille lor vieti, vrand ca mereu sa iasa in fata, vrand mereu sa creada lumea despre ei ca ar fi cei care ne conduc, ca ar fi cei mai buni, dar fratilor, toti ne nastem egali, toti avem aceleasi drepturi la viata si in viata, toti ne nastem saraci si murim tot saraci indiferent ce bogatii am avea, nu ne nastem perfecti, nu traim perfect si nu murim perfecti, de aceea o spun raspicat si cu curaj CINSTE SI ONOARE PENTRU CEI CARE FOLOSESC CONDEIUL EXPRIMAND REALITATEA ii felicit pentru DEMNITATEA, CUVANTUL SI ONOAREA LOR iar despre cei care se cred altceva decat niste umile slugi ale altor slugi nu pot decat sa le spun RUSINE si sa inteleaga odata, ca nimeni nu se teme de ei, nimeni nu se va teme vreodata, pentru ca nu reprezinta nimic nici ei, nici sistemul creat de ei si asta le-am spus-o intotdeauna fara sa ma tem, iar ei mi-au raspuns arestandu-ma, incercand sa ma intimideze, incercand sa ma sperie, dar nu au facut-o si nici nu vor reusii. Am citit un articol in care un ziarist pe care il admir pentru curajul sau, arata un posibil drum al unor stenograme ce ar reprezenta discutiile mele, dintr-un dosar in care aceleasi file sunt asezate de zece ori la rand, pentru a-i crea o grosime impresionanta sa ia vederea justitiei, sa de-a bine, un articol in care apar un domn si o doamna, ce par a semana cu o directoare de ziar si un comandant de Politie, eu personal nu am certitudinea ca ei ar fi in aceea poza, mie imi pare mai mult ca in acea poza sunt doi batrani, cu mult depasiti de viata, ce intr-o zi se vor vinde unul pe celalalt, doi batrani ce par a cersi inca un minut de fericire, inca un minut de libertate, inca un minut de respiratie usoara, din pacate cu adevarat doi batranei, lipsiti de norocul vietii, a caror momente din secreta viata abia au inceput sa apara si fetele lor arata cat de multe secret mai sunt de vazut. Deci nu pot sa cred, ca acei batranei ce par a fi la cersit ar fi un director de ziar si un comandant de Politie, e doar o asemanare izbitoare, mai sunt si oameni care seamana intre ei. Dar daca ar fi adevarat, ceea ce se scrie in acel articol, ii admir pe cei doi, sa sustragi documente dintr-un dosar, sa fugi cu ele pe usa din dos la presa, iti trebuie cu adevarat curaj, exces de zel si profesionalism, arati cu adevarat cat de real este dosarul, cat de veridic este si mai ales care si a cui sluga este, dar refuz sa cred, o mmai spun inca o data si si daca as crede si ar fi asa, nu spun decat ca cei doi oameni, nu reprezinta nimic pentru mine si atentie nu am dat nume, dar cu siguranta in noapte sau zi viata ne va aseza fata in fata cel putin o data si voi prefera, aglomeratia, martorii, pentru ca una dintre personajele ce nu este in poza dar seamana izbitor cu una din personajele care se cred importante, ii plac reclamatiile si imediat asemeni unui copil care fuge la parintii sai si personajul fuge la procurori sa planga. Am citit de asemenea refularile unui coleg de breasla, unui politist, postate atat pe facebook, cat si in presa, nu-i dau numele, pentru ca nu-mi sta in fire a da nume, apreciez curajul sau insa nu si lipsa de inteligenta, e totusi o lupta a sa, mai sunt si politisti buni si foarte buni, mai sunt si cei care cu adevarat isi fac treaba, mai sunt si politisti care au pierdut tot dedicandu-se muncii nu trebuiesc catalogati la fel cu cei prezentati de colegul meu, un intelept isi duce lupta sa in liniste, are rabdarea de a-si astepta rezultatele si puterea de a le accepta asa cum sunt, este adevarata expresia folosita de acesta cum ca orice pusca ramane fara gloante, nu stiu cat de reala este, nu stiu daca un sef al politistilor ar folosii o asemenea expresie dezamagitoare de altfel, dar exista posibilitatea ca asa sa fie, orice pusca ramane fara gloante insa atentie, pentru un incepator, pentru cel care face primul pas pe frontul de lupta, da, pentru acest gen de oameni, pusca i ramane intro zi fara gloante.......ghinionul sau. Dar cred ca ar trebuii sa fiu mai scurt, acum la final si mai explicit, exista o lume in care unii cred ca prin functiile lor ne stabilesc viata si modul de a traii, o lume a umbrei sa nu-i spunem a mafiei ca ar insemna sa ridicam in slavi niste slugi politice sau apolitice, exista o lume care prin puterile conferite de functiile pe care sunt numiti si platiti din banii cetateanului si al poporului, incearca sa ne sperie, exista o lume care incearca sa ne spuna cat sa respiram, unde sa respiram si de ce sa respiram, cum si cat sa traim, ce si cum sa mancam, exista o lume de slugi care ne vor slugi, exista o lume care daca nu faci ca ea si nu respecti regulille, daca nu taci si comentezi, adica mai corect spus daca vorbesti, esti executat in terte moduri, pe principiul, a plange cu lacrimi, exista o lume a santajului tacit, a obligatiei de a face sau a nu face ceva sub forma unui anumit mod de constrangere, o lume care vinde stenograme, crezand ca intro zi, nu se va afla adevarul, o lume pe care o acceptam, caci n-o vedem, o lume de care ar trebuii sa ne temem, o lume cu care daca te-ai ppus pierzi tot, o lume a banilor, puterii cumparate si a razbunarilor impotriva celor care sunt contra acestei lumi, nu dau nume, ei se cunosc, personal nu cunosc membrii acestei lumi, apar in poze izbitor de asemanatoare cu infatisarea unor oameni de onoare, O UMBRA, cu care eu m-am pus, dupa care am alergat, dar nu am ramas fara gloante, insa dupa ce am pierdut tot mi-am dat seama ca nu merrita sa lergi dupa aceasta umbra, mi-am dat seama ca si daca prinzi aceasta umbra, nu ai ce sa-i faci, nu simte durerea si nu-i pasa de membrii care-i pierde, nimeni nu poate distruge umbra, doar ea, prin ttradatori aflati in mijlocul ei, e o alta regula a jocului in locul pustii cu gloante. Nu ma tem pentru ce am scris aici, am pierdut tot intr-o lupta nedreapta, singur impotriva multora, nu plang, nu sufar si nu ma tem de ce va urma, sunt aici, nu voi pleca si nu le voi intoarce spatele de frica, astept sa-mi insceneze multe, sa-mi fabrice dosare pe banda rulanta cu toate astea nu voi ceda, nu ma voi oprii si nu pentru mine, ci pentru noi, pentru copii nostrii, pentru siguranta lor de a pasii intr-o lume noua, in care sa nu ai nevoie de pusti cu gloante sau sa fii sluga cuiva, de aceea nu ma tem, nu ma voi oprii, voi merge mai departe, indiferent ce mi se va intampla, pedeapsa umana nu este niciodata mai grea decat cea divina. Multumesc ziaristilor care-si folosesc condeiul cu demnitate, onoare, curaj si totodata multumesc si celor care semanand izbitor cu alte persoane, vand, dar vand nimic important, DEMNITATEA SI ONOAREA LOR.
Posted on: Sat, 20 Jul 2013 10:26:23 +0000
Trending Topics
© 2015