E suficient sa fi roman, ceilalti pot sa moara! Las’ ca nu mor ei, ca au destul! Principii?! Du-te ma, ca nu tin de foame!” Stiu ca multi imi vor spune ca nu e cazul sa plang de mila firmei private, “oportunistilor” , “distrugatorilor”, “imperialistilor”care incercau sa exploateze aurul si nu doar, la Rosia Montana. Acea firma nu si-a pierdut rabdarea cu Romania, dar a pierdut bani, multi bani. Se poate ca firma sa-si fi meritat soarta, se poate ca ea sa fi ravnit la castiguri nemeritate, dar nu pot sa nu ma intreb de unde stim noi mereu ca toti sunt oportunisti, de unde reflexul asta de a mirosi ciocoii in orice firma care poate? De ce nu mirosim saracia de toate felurile in cel care nu poate? Desigur, o sa mi se spuna ca am fost invatati de politicieni sa nu mai avem incredere: “toti sunt hoti!” Uitam, insa, ca jumatatea grea a problemei se afla la stat, la angajatii sai care folosesc mediul privat ca pe un taram sigur unde sa-si piteasca si conserve hotia. Noi, cetatenii, putem alege cine sa ne reprezinte. Da, v-ati prins, nu alegem ca ne dau, nici ca sunt simpatici, ci pentru ca pare ca ne seamana, ne reprezinta. Nivelul de coruptie al statului ne reprezinta intr-o mare masura. De ce nu iesim in strada impotriva coruptiei, ci impotriva “imperialistilor”? Pentru ca nu ne putem rascula impotriva noastra, pentru ca noi avem o problema cu cei care ne-ar putea schimba. Dupa 24 de ani de tranzitie catre democratie privatul, cu toate ca poate fi oricare dintre noi, e vazut ca un ciocoi la fel cum politicianul, cu toate ca poate fi oricare dintre noi, e vazut a fi coruptul. La fel si in cazul americanului care, cu toate ca poate fi oricare dintre noi oamenii, e vazut a fi oportunistul. Acest mod de gandire creeaza “victima”, frustratul, o specie de aspirant la hotie care inca se chinuieste in mlastina invidiei si neputintei. Romanul (si nu doar), in majoritatea lui, nu stie sa digere decat cu stomacul. Hrana lui se obtine din lupta cu celalalt si mai putin cu sine. Problemele vin dintr-o raportare gresita. Omul civilizat invata sa se asculte, sa discute cu sine, sa gaseasca solutii, ca mai apoi sa intre in relatii cu ceilalti, intrand in mintea celuilalt cu acelasi respect cu care a intrat in propria-I minte, empatizand.
Posted on: Tue, 10 Sep 2013 12:20:11 +0000
Trending Topics
© 2015