EVENIMENTE INTERNAŢIONALE PREGĂTITE ÎN CLUBUL BILDERBERG - TopicsExpress



          

EVENIMENTE INTERNAŢIONALE PREGĂTITE ÎN CLUBUL BILDERBERG (I) Conferinţa anuală a Clubului Bilderberg este cea mai importantă din lume. Nici o alta nu se poate compara cu ea, de vreme ce acţionează la nivel planetar şi concentrează elita conducătoare a principalelor instituţii internaţionale cum sînt, bunăoară, Banca Mondială, ONU, NATO, FMI, ca şi liderii financiari şi politici ai ţărilor occidentale ce exercită hegemonia puterii mondiale. Ţinînd seama de situaţia şi influenţa politică, economică şi socială a membrilor săi şi analizînd temele abordate în cadrul întrunirilor, se observă o coordonare vădită între ceea ce se dezbate în Clubul Bilderberg şi ceea ce se întîmplă în plan internaţional. Enumerarea chestiunilor prezente pe agenda de lucru a clubului devine, astfel, dovada relevantă a faptului că acesta funcţionează ca un guvern mondial invizibil. În cele mai recente întruniri, distinşii bilderbergeri au abordat chestiuni legate de problematica regiune a Orientului Mijlociu, războiul din Irak, conflictul din Balcani sau imparabilul gigant chinez. Şi-au îndreptat din nou atenţia spre subiecte economice: au mizat puternic pe Acordul pentru Comerţ Liber şi au decis că 3 monede mondiale vor fi preponderente: dolarul, euro şi yenul, care, datorită valorii lor egale, funcţionează, în ultima instanţă, ca o singură valută. Am vorbit deja despre conspiraţie, dar nu şi despre ce părere au aceşti bilderbergeri despre ea, căci, cum era de aşteptat, ei neagă existenţa vreuneia. Cei care deţin pe nedrept puterea globală nu se consideră conspiratori pentru că, pe de o parte, cred că modul lor de a acţiona e cel mai bun, singurul corect, iar pe de altă parte, atît interesele lor personale, cît şi beneficiile de putere şi cele materiale pe care le obţin îi determină să acţioneze în acest fel. Ei îşi neagă responsabilitatea în desfăşurarea Istoriei, afirmînd că aceasta e rezultatul unei succesiuni accidentale de fapte, intermediate de unele acte divine, pe care nu le pot distorsiona ori împiedica. Astfel, Zbigniew Brzezinski, membru în Comitetul Executiv al Trilateralei, a negat, în 1981, existenta conspiraţiei: „Istoria e mai curînd rodul haosului decît al conspiraţiei. Oamenii politici sînt tot mai depăşiţi de cursul evenimentelor şi fluxul informaţiei." Cercetătorul Gary Alien afirmă, în acest sens: „Credem că un mare număr de evenimente mondiale mai importante, care au hotărît destinele omenirii, au loc pentru că aşa a plănuit cineva. Dacă ne-am referi pur şi simplu la statistici, jumătate din întîmplările care afectează bunăstarea americanilor ar trebui să fie bune pentru ei. Dacă ar fi vorba despre o pură incompetenţă, liderii noştri ar trebui să comită din cînd în cînd cîte o greşeală în favoarea noastră. Dar, în realitate, noi nu vedem nici coincidenţă, nici prostie, ci mai degrabă planificare şi genialitate". Jurnalistul englez Jon Ronson, autorul cărţii „Ei: aventuri cu extremişti“ (Them: Adventures with Extremists), a obţinut de la fostul ministru al Economiei şi Apărării din Marea Britanie, Denis Healey, mărturisirea a ceea ce nici un bilderberger nu recunoscuse vreodată: „A spune că ne străduiam în vederea unui guvern mondial unic este exagerat, dar nu total incorect, în Clubul Bilderberg, noi simţeam că nu putem să conţinuăm, luptînd mereu unul împotriva celuilalt, omorînd oamenii şi lăsîndu-i, cu milioanele, fără cămine. Aşadar, am considerat că o singură comunitate mondială ar fi ceva bun. Clubul Bilderberg, a continuat Healey, e un mod de a strînge împreună oameni politici, de afaceri, bancheri şi jurnalişti. Politica trebuie să-i implice şi pe cei care nu sînt oameni politici. Facem un efort special ca să avem alături de noi politicieni mai tineri care sînt, evident, în ascensiune, pe care să-i punem să colaboreze cu unii experţi financiari şi industriali, care să le dea sfaturi înţelepte. Acest fapt face să crească posibilitatea de a avea o politică globală sensibilă". Ceea ce faceţi nu-i o conspiraţie mondială?" 1-a întrebat Ronson. „Prostii! - a mîrîit fostul ministru. N-am mai auzit aşa ceva! Asta nu-i o conspiraţie! E lumea! Aşa se fac lucrurile. Şi, în mod sigur, e un mod absolut potrivit". Healey a adăugat: „Dar am să vă spun ceva. Dacă extremiştii şi liderii grupărilor militare cred că acest Club există ca să-i dea jos pe ei, atunci au dreptate. Noi sîntem împotriva fundamentalismului islamic, de exemplu, pentru că acesta este împotriva democraţiei". E semnificativ că Healey a spus că toţi bilderbergerii s-au unit ca să oprească războiul dintre ei, dar n-a spus dacă ei duc sau nu un război împotriva celorlalţi. Ei au iscat luptele care răvăşesc lumea de la începuturile Secolului al XX-lea şi, în plus, chiar Healey a afirmat că: „Ceea ce se întîmplă în lume nu-i accidental, sînt unii care au grijă ca lucrurile să se petreacă astfel. Cea mai mare parte a chestiunilor naţionale sau relative la comerţ sînt dirijate de cei la care sînt banii". Unii vor rămîne circumspecţi în faţa atîtor dezvăluiri, dar ţineţi seama că nu doar unii jurnalişti independenţi critică autoritatea celei mai puternice organizaţii din lume. Şi Corporate European Observatory, unul dintre cele mai importante centre de cercetări în domeniul politicilor liberale, a reliefat într-una dintre publicaţiile sale din anul 2000, că acest Club Bilderberg nu emite, cu siguranţă, mandate „oficiale", dar reuşeşte „să stabilească un consens între elitele politică, economică şi cea a mass-mediei". Este acelaşi lucru, dar spus cu alte cuvinte. Renumitul cercetător american Jim Marrs declară: „În plină eră industrială, ştiinţifică şi nucleară, într-un sistem democratic, dar şi într-o societate totalitară, viaţa e hotărîtă de o mînă de oameni. În ciuda diferenţelor de abordare a studiului puterii în SUA, experţii, atît analiştii politici, cît şi sociologii sînt de acord că deciziile-cheie, politice, economice şi sociale sînt luate de o minoritate aleasă". Preşedintele Clubului, Etienne Davignon, afirmă: „Cînd oamenii spun că sîntem guvernul secret al lumii, eu le răspund că, dacă ar fi adevărat, ar trebui să ne fie dureros de ruşine de noi înşine". În continuare, le vom aminti motivele care, dacă au conştiinţă, n-ar trebui să-i lase să doarmă liniştiţi. (Va urma) CRISTINA MARTIN
Posted on: Fri, 19 Jul 2013 06:30:05 +0000

Trending Topics



Recently Viewed Topics




© 2015