Editura Humanitas Colecția Totalitarism și literatura estului București 1990 Titlul cărții : Rugați-vă pentru Fratele Alexandru Autor : Constantin Noica Prefață Spre sfârșitul celui de-al doilea război mondial, o mânăstire de maici din Moldova a fost ocupată de trupele sovietice biruitoare. Maicile au căutat refugiu în alte locuri. La întoarcerea lor au găsit pe altar un bilet pe care stătea scris : ”Comandantul trupelor care au ocupat mînăstirea vă declară că a lăsat-o neatinsă și vă cere să vă rugați pentru sufletul său”. De atunci, la fiecare serviciu religios este pomenit numele lui Alexandru. Rugați-vă pentru fratele Alexandru ! Roagă-te și tu, cititorule, căci numele nu privește doar pe comandantul trupelor victorioase – dar, ce ai făcut între timp frate Alexandru ? ți-ai petrecut zilele în închisoare, sau ai devenit un conformits ? ai robit cu ceilalți în câmpul muncii, sau ai scris cărți și le-ai trimis în străinătate ? – ci, numele îi privește pe toți ceilalți frați Alexandru, biruitori nesiguri și ei. Rugați-vă pentru fratele Alexandru din China, dar nu uitați de fratele Alexandru din Statele Unite ; rugați-vă pentru cei puternici de pretutindeni, pentru cei ce știu, fizicieni, matematicieni și supratehnicieni, dar care nu mai știu bine ce știu și ce fac, pentru cei ce posedă și dispun, cu economiștii lor cu tot ; rugați-vă pentru cei ce rătăcesc triumfători prin viață fără cultură, dar și pentru cei ce rătăcesc în cultură ; pentru omul european care a triumfat asupra nevoilor materiale, pentru omul modern carea a triumfat asupra naturii și a bunului Dumnezeu. Rugați-vă pentru fratele Alexandru ! Ultimul paragraf M-am întors în celulă, cu ”mâine veți fi liber” cântând în mine, ca un refren. A doua zi nu s-a întâmplat nimic ; doar au venit să-mi ia cărțile, hârtiile și creionul. Am stat așa încă o zi, două, patru. A cincea zi mi-am spus : ”și-au bătut joc de mine ; iarăși folosesc dușurile scoțiene”. A șasea zi dimineața am cerut să fiu scos la comandatul închisorii. Vroiam să-i cer îndărăt hârtie și creion, încercând în fond să văd care era situația cu mine. Sînt chemat, peste câtva timp, la comandant, dar nu apuc să-mi formulez cererea, că se aproprie de mine un civil, cu metrul de croitor în mână, și începe să-mi ia toate măsurile posibile. A doua zi sunt din nou scos și mi se dă un costum de haine noi, precum și o pereche de pantofi. Când, după o ultimă noapte în celulă, sunt luat de acolo, îmbrăcat fiind în hainele noi, să-mi văd bagajele de la depozit (totul se uzase, și de aceea mă mai reținuseră, căci nu aveam haine prezentabile), nu iau aproape nimic din valiză, o las și pe ea acolo, căci era ruptă, și păstrez doar paltonul, uzat și el, deși era încă vară plină. Cu el în mână și cu pachețel de rufe, ajung în fața comandantului, care-mi întinde o bancnotă, echivalentul a vreo 10 bilete de autobuz. Mă uit la comandantul închisorii, înainte de a ieși pe ușă afară, prinși amândoi în surâs, și-mi amintesc versurile lui William Blake : There is a smile of Love And there is a smile of Deceit, And there is a smile of smiles In which these two smiles meet. 1965.
Posted on: Tue, 25 Jun 2013 20:31:51 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015