Eram în jur de 200 de persoane, jandarmii ne depãseau mult numeric. Am mers pe terenul privat al unui consãtean, situat între stradã si terenul concesionat de Chevron. Proprietarul ne-a dat în scris acordul sã ne stabilim acolo. Jandarmii au mers în urma noastrã, iar tatãl meu a rãmas în spatele lor, în masinã, circulând regulamentar. Nu a coborât de teamã sã nu fie iar bãtut fãrã motiv. La scurt timp, un grup de jandarmi s-a pus în fata masinii, obligându-l sã opreascã, dupã care s-au nãpustit toti peste el, l-au scos cu forta, l-au târãt mai multi metri si l-au lovit. În cele din urmã l-au lãsat lesinat în mijlocul drumului, dacã nu-l gãseau niste oameni sã cheme salvarea, murea acolo. Au lovit inclusiv masina, au rupt oglinzile, au rãsturnat cu bratele de mai multe ori o cãrutã. Din partea noastrã nu a fost nicio clipã vorba de violentã fizicã sau verbalã. Din contrã, ne-am pus în genunchi si am început sã ne rugãm. Ei s-au nãpustit peste noi, ne-au bruscat, ne-au lovit cu pumnii si cu picioarele, si ne-au mânat ca pe niste animale într-un tarc. De acolo, au început sã ne ducã pe rând la dube.
Posted on: Tue, 03 Dec 2013 21:31:44 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015