Este foarte dificil să te defineşti. Orice ai spune că eşti, simţi că mai rămîne ceva care face parte din tine şi nu a fost cuprins în ceea ce tocmai ai afirmat că eşti. Nici o definiţie a propriei tale fiinţe nu poate fi completă. Orice ai adăuga în ceea ce crezi că te defineşte, mereu va rămîne ceva ce nu poate fi cuprins, nu poate fi numit, nu poate fi arătat. Iată de ce cred că, practic, este imposibil să te caracterizezi, este imposibil să spui că eşti aşa şi aşa sau că tu nu eşti aşa şi aşa. Oricît de multe dureri am fi adunat în suflet nu sîntem acele dureri. Oricîte bucurii am trăit nu sîntem acele bucurii. Nu sîntem doar suma faptelor noastre. O ştim cu toţii, chiar dacă, din comoditate, ajungem să ne definim unii pe alţii în funcţie de faptele pe care le realizăm, noi nu sîntem doar suma faptelor noastre. Petrece zilnic ceva timp pentru a contempla ceea ce eşti şi nu poate fi definit. Îndreaptă-ţi iar şi iar gîndurile către această parte a fiinţei tale care, deşi este, nu poţi să spui ce este şi cum este. Observă cum te însoţeşte în tot şi în toate ceva misterios, ceva care te susţine în tot ceea ce faci, chiar şi atunci cînd faci prostii. Observă, măcar din cînd în cînd, modul în care te simţi uneori destul de departe de ceea ce cred ceilalţi că ai fi. .................................................................... Acest sentiment, cum că avem în inima fiinţei noastre ceva ce nu poate fi atins de faptele nimănui, ceva ce nu poate fi distrus nici măcar de faptele tale, ar trebui să ne confere o stare de siguranţă şi fericire tăcută. Şi merită să trăim în aşa fel încît să ajungă să conteze mai mult această parte a fiinţei noastre decît aceea care se poate exprima prin fapte, vorbe şi gînduri. C.Turcanu (fragment- A fi complet) artadeatrai.ro/2012/09 siiiiiii....cine sunt eu?! ...Arcturiana Ma uit la toate cate-au fost si-mi vine Sa zic ca n-am stiut sa te astept; Prea pamanteni ca sa ne fie bine Si... prea stelari, ca sa ne fie drept! Dar vad sub linia scaderii trasa- Arcturusul din noi a ratacit! Incet... ,uitam cum am venit de-acasa: Tu suflet pur, de mine adumbrit... Calatoream...In urma ta c-o clipa Adeseori, pe drum, intarziam sa iti culeg cu mana- mea -aripa, Din trandafirii cosmici, cate-un ram; Si-ti spulberam c-un suflu de iubire Petale-gand de alb si pur in piept- De-atunci mi s-a inscris adanc,...in fire, Pe drumul lung mereu sa te astept! ...Cand am ajuns aici, schimbata rasa, In tridimensional ne-a imbracat; Solidele platonice ni-s casa... Si-am inghetat putin...si ne-am uitat. Scantei din ce e scris cu noi sa fie, In dimineti cu tine le-am trait... Ca doi copii legati de poezie Si de-un limbaj venit din infinit ps: Duminica cu sentimentul din ce in ce mai firesc ca suntem expresii ale Spiritului Liber,...sa avem!
Posted on: Sun, 07 Jul 2013 06:53:44 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015