Este remarcabilă diferenţa, cum trece viaţa printr-o plantă şi cum trece prin pom. Dumnezeu numeşte poporul Lui pomi. Viaţa merge din pom la rădăcini, urcă din nou, merge în jos şi vine iarăşi în sus. Vedeţi voi? Merge în jos şi vine iarăşi în sus. La cereale merge din sămânţă prin tulpină, spic şi învelitoare. Când este trecut de această etapă de dezvoltare, ea moare, astfel că nu se mai poate întoarce. Ce este atunci? Este nefolositoare. Viaţa se apropie de încheiere. Amin! Nu puteţi să vedeţi, de ce El nu a folosit niciodată o organizaţie? EL nu se mai poate întoarce în ea înapoi; ea este moartă! Dar viaţa continuă, de la o etapă la următoarea. Se acceptă dogme, dar: „Cine adaugă sau ia ceva din Cuvânt, pierde partea lui.“ El este tăiat. Sămânţa vieţii trebuie să înainteze. Eu folosesc aceasta ca simbol pentru Mireasă, capodopera, care se iveşte. Capodopera a căzut, dar există o capodoperă care se ridică din nou. Capodopera a căzut la Niceea. După Niceea a trecut printr-un proces, dar va deveni iarăşi capodopera desăvârşită, căci este o parte din Cuvânt, pe care l-a exprimat El. EL va avea o Biserică fără pete şi riduri. Ea nu va fi legată de vreo organizaţie sau denominaţiune, pentru că acestea sunt lucruri blestemate. Ea a trecut prin acestea, dar nu va mai fi niciodată acolo. Sămânţa se iveşte. Viaţa merge în sus şi nu se mai întoarce înapoi. După aceea nu va fi exista o reîntoarcere. Viaţa vine şi ajunge la desăvârşire, la reînviere. Observaţi, învelitoarea aduce în sine sămânţa-originală. În Apoc. 3 putem să observăm aceasta. Voi vă amintiţi, că El nu a fost scos afară din Biserică în niciuna din epocile anterioare. Câţi pot să-şi amintească? EL a lucrat în timpul epocilor pentru a realiza ceva. Aceasta s-a întâmplat acum. Nu mai vine nimic. Sculptorul a adus Cuvântul din nou în starea desăvârşită. Nu merge înapoi. Este cu totul altfel. Desigur! Observaţi, când se formează învelitoarea, arată ca grăuntele. Dar când grăuntele începe să părăsească învelitoarea, pentru a forma grăuntele — Mireasa — învelitoarea se deschide şi se desparte de grăunte. Este aşa în natură? Exact aşa se întâmplă. În Apoc. 3 constatăm, că El a fost scos afară de Biserică. Vedeţi, în celelalte epoci nu a fost aşa, pentru că prin procesul de dezvoltare trebuia să se formeze altceva. Eu v-am spus întotdeauna că nu vor mai veni alte denominaţiuni, pentru că noi suntem la sfârşit. Ei L-au scos afară. De ce? Pentru că El este din nou Cuvântul. EL a venit tot aşa, cum a fost pus în pământ. Este aceeaşi învăţătură, care a fost la început. Când începe grăuntele, Cuvântul, să crească, învelitoarea îl respinge. Viaţa iese din toate celelalte, pentru ca credincioşii adevăraţi să-l urmeze. Ei urmează viaţa, oriunde ar merge.
Posted on: Wed, 28 Aug 2013 06:14:44 +0000
Recently Viewed Topics
© 2015