"FEMEIA DE PE FACEBOOK" - roman de DOINA IOVANEL SPINEANU ...Mi s-a parut, deodata, ca traiesc intr-un fel de "vid al memoriei colective", ca traiesc in "nimicul nimanui"!... Pentru ca, aici, in acest spatiu virtual, impersonal si anonim (chiar daca abunda de nume, de "identitati", de chipuri si imagini) nimeni nu mai avea amintiri, nu mai avea "apartenente" sentimentale reale, nu mai avea tristeti adanci, nimicitoare, din care sa poti renaste precum pasarea Phoenix, din cenusile solitare, ale trecutului... Nimeni nu mai avea sentimentul real, al propriei valori, pentru ca fiecare isi putea "construi" din "bete de chibrit", din frustrari, din amagiri, din minciuni nevinovate, din toate visele, sperantele si dorintele sale, reprimate indelung, o imagine "supradimensionata", o imagine ideala, de tip perfect, care sa fie dorit, adulat, invidiat, care sa zdrobeasca inimi, dupa inimi, si sa lase in urma sa munti de iubiri neimplinite... Era hilar, era halucinant, era obositor si reconfortant, in acelasi timp, sa gasesti, intr-o clipa doar si cu un singur clicknet, "perfectiunea" masculina (sau feminina) cautata atat de mult timp (si negasita, aproape niciodata) in viata reala!!! Cautarea iubirii ideale ajunsese un fel de "drog intelectual", pentru cei mai multi, indiferent de relatiile lor, din viata reala. De fapt, termenul "intelectual" nu avea legatura, in acest caz, cu intelectul, decat in masura in care iti puneai, mai eficient, mintea, la contributie, pentru a descoperi identitati dorite, pentru a "vana" inimi, pentru a manipula sentimente si, de cele mai multe ori, pentru a-ti inventa o noua viata, a-ti "cosmetiza" biografia, cu tot ce putea fi mai frumos in ea! Fiecare se "agata" de elementul cel mai "inaltator" din existenta sa, mediocra, pentru a deveni un adevarat erou de poveste, un personaj magic, pe care sa-l cauti mereu, si mereu, si dupa care sa oftezi (daca nu erai destul de "treaz", pentru a vedea in "intuneric"!!!)... "Drogul" nu era decat un surogat ieftin, pe care-l puteai cumpara de la orice "taraba cu vise"!!!!! Si, intr-un moment de trezire buimaca, realizai ca acest "spatiu virtual" devenise un fel de "univers paralel", in care, daca nu stiai sa "navighezi" prudent, macar cu o farama de minte lucida, deveneai repede sclavul propriei slabiciuni, a propriei amagiri, a unui hatis de interferente reale si imaginare, unde adevarat ramaneai numai tu, pentru tine insuti, cu viata ta obisnuita, uneori umila, alteori implinita trudnic, ascunsa in crisalida firava, a viselor fara temei, cele care pot ucide atat de usor... Nimic nu avea inceput si sfarsit aici, erai precum un cobai, azvarlit, fara mila, pe o "roata a norocului", intr-un joc periculos, in care fiecare rotatie insemna un pas catre moartea sentimentelor adevarate!!!!... Realitatea e una singura! Visele sunt, in fiecare zi, in fiecare noapte, altele! Iluziile te inalta la cer, iluziile te pot ucide, iluziile sunt "viata de langa viata"... Iluziile traiesc mereu in tine, dar tu trebuie sa stii, trebuie sa inveti sa traiesti in afara lor! Iluziile trebuie sa ramana, pentru tine, doar "viata" in care te retragi, atunci cand vrei sa fii altul, decat ai fost vreodata, cand vrei sa te darui total unei mari iubiri (cel mai adesea, interzisa), cand vrei sa te regasesti in identitatea unui "suflet pereche", pe care nu l-ai aflat in viata reala... asadar, cand vrei sa auzi "cantecul de lebada", al nemuririi! (fragment din romanul "FEMEIA DE PE FB", de DIS)
Posted on: Sun, 29 Sep 2013 08:46:11 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015