FITI TARI CA PIATRA IN FATA AUTORITATILOR GERMANE! Sobrietate şi autocontrol în contactul cu instituţiile germane - sursa: romaningermania.ro/ Încercaţi să priviţi lucrurile “la rece”, indiferent cât de mult aţi fi implicat într-o situaţie şi cât de mult ar conta rezolvarea ei pentru dumneavoastră. Persoanele oficiale “vă clasează” imediat, dacă aveţi un discurs prea pătimaş (sau în care vă arătaţi sentimentele), ceea ce nu ar fi taxat sau interpretat în România. Nu uitaţi că trăiţi în ţara celor care învaţă de mici “mai dormi o noapte până să dai un răspuns, până iei o hotărâre” şi “numără până la zece când te-ai înfuriat şi respiră adânc”. De altfel, veţi observa încă de la prima vizită în Germania că în metrou şi pe străzi sunt mulţi oameni cu figuri rigide, imobile (cel puţin în nordul Germaniei), care nu se exteriorizează uşor. Aşa că exteriorizaţi-vă şi dumneavoastră mai puţin. La întâlnirile oficiale, cu reprezentanţii diferitelor instituţii, sobrietatea şi autocontrolul sunt absolut necesare. Trebuie însă să ştiţi că şi în cadrul acestor instituţii există „oameni şi oameni”. Sunt mulţi nemţi înţelegători şi flexibili, dar şi destule “doamne scorţoase” aflate în funcţii importante, care încearcă să vă încadreze în tiparul lor clasic. Dacă ceea ce văd la dumneavoastră nu se potriveşte cu mentalitatea lor, vă pot desfiinţa, chiar din pix. Cum? Sucind şi interpretând ceea ce aţi zis şi scoţând totul din context, prezentând datele selectiv şi deloc obiectiv, “decupând” şi lipind împreună fragmentele situaţiei, astfel încât să se ajungă la concluzia dorită, care li se prefigurase odată cu „prima impresie” despre dumneavoastră. Aşa că fiţi rezervat în orice situaţie şi vorbiţi cât mai puţin. Nici la nemţi nu este totul perfect Din fericire, peste tot unde există instituţii unde străinii trebuie să se adreseze, mulţi dintre angajaţi sunt străini. Dar şi germanii de aici sunt foarte deschişi, cumsecade, plini de bunăvoinţă şi solicitudine, cu foarte multă răbdare. În alte situaţii însă, la instituţiile oficiale, se discută clar, pe texte de lege. Nu vă aşteptaţi să fiţi înţeles şi omeneşte, ca în România. Când cazul dumneavoastră nu se încadrează în schema lor, ceea nu există pe tipar iese din discuţie. Încercaţi să nu vă enervaţi atunci când vedeţi, de pildă, că reprezentantul unei instituţii a statului, cu putere de decizie în ceea ce priveşte soarta copilului dumneavoastră, face rapoarte la nivelul unui elev premiant de clasa a opta, folosind copy-paste şi selectând/alipind informaţiile „recoltate”, aşa cum am descris mai sus. Chiar dacă vedeţi că sunt preluate din alte discursuri textele care vă dezavantajează (de obicei acestea sunt interpretări personale, incorecte, ale funcţionarului) şi că este citată mai mult partea adversă (căreia i se caută motivaţii acoperitoare), în timp ce afirmaţiile dumneavoastră sunt minimalizate, nu ripostaţi ca în România. Eventualele acuzaţii cu privire la lipsa profesionalismului persoanei cu pricina s-ar putea întoarce din acel moment asupra dumneavoastră precum un bumerang. Păstraţi-vă calmul şi învăţaţi să aşteptaţi. Există atâtea instituţii, organizaţii şi oameni corecţi încât până la urmă dreptatea va ieşi la iveală, într-un fel sau altul. Aşa că dacă aveaţi aşteptări mari, crezând că aici totul funcţionează perfect, uitaţi de acest lucru! Peste tot lucrează oameni, cu prejudecăţile şi stereotipurile lor. Dacă un funcţionar vă zâmbeşte, nu înseamnă că vă simpatizează Dacă pentru problemele simple de fiecare zi rezolvările pot fi la fel de simple, complicaţiile pot apărea când aveţi ceva de împărţit cu un neamţ, sau când partea adversă are cetăţenie germană. Mai ales dacă mai şi vorbeşte foarte bine, păstrând linia discursurilor nemţeşti şi exprimând foarte bine nuanţele. Dacă respectivul mai are şi un job foarte bun, situaţia se complică foarte mult, deoarece credibilitatea sa în faţa instituţiilor creşte. Dacă aveţi ghinionul ca situaţia respectivă (dosarul dumneavoastră) să intre pe mâna unora care nu simpatizează străinii (ca să mă exprim foarte blând), puteţi fi defavorizat încă din start. Aşa că nu vă faceţi idei preconcepute că aici totul este perfect şi că nemţii sunt foarte corecţi, fiindcă atunci încrederea dumneavoastră în autorităţi va fi spulberată la prima contradicţie de acest fel. Proverbele “o mână spală pe alta” şi “ascunderea gunoiului sub preş” sunt foarte valabile şi aplicabile şi în Germania, aşa cum se întâmplă şi în România. Nu luaţi mereu zâmbetele şi tonul binevoitor drept simpatie şi bunăvoinţă. Reprezentanţii unor instituţii au exerciţiul zâmbetului şi al vorbelor politicoase, dar nu înseamnă că vă simpatizează sau că vă iau în serios neapărat. Dimpotrivă, puteţi să aveţi mari surprize şi să vă fie răstălmăcit totul, cu rea-voinţă. Aşa că răspundeţi doar la ceea ce sunteţi întrebat şi cât mai pe scurt, fără a da detalii, aşa cum se procedează în România. Nu acceptaţi abuzurile şi actele discriminatorii! Chiar şi atunci când sunteţi nedreptăţit, fiţi ferm, dar nu renunţaţi la tonul calm. Păstraţi-vă ideile şi discursul fără a ceda presiunilor de a spune “da” la un lucru sau altul. Nu fiţi naiv crezând că aici totul este corect şi că “regulile jocului” sunt în 100% dintre cazuri aceleaşi pentru toată lumea. Veţi avea mari dezamăgiri dacă sunteţi atât de idealist. Oamenii sunt oameni, iar o funcţie “la stat” sau colaborarea cu instanţe importante nu înseamnă automat, în toate cazurile, corectitudine şi imparţialitate. Nu se lucrează peste tot profesional şi neutru, vertical, iar metoda „firului scurt” al telefoanelor funcţionează şi aici foarte bine, în unele cazuri mai bine chiar decât în România. Aşa că, chiar dacă sunteţi presat sau intervievat prin metode care conduc spre “abuz” (şi care nu au nimic de-a face cu profesionalismul), “profesionistul” cu pricina (mai ales dacă este şi în vârstă, aproape de pensionare) nu va recunoaşte că a greşit. Şi cel mai probabil, el va fi cel crezut, nu dvs. Nu acceptaţi abuzurile, interpretările, reaua-voinţă a unor lucrători la stat sau care colaborează cu aceştia, pentru că, dacă aţi acceptat, cu speranţa că va fi bine mai departe, acest comportament abuziv va continua. Adresaţi-vă unor organizaţii sau fundaţii care pot să vă apere împotriva discriminării şi căutaţi-vă un avocat. Nu vă lăsaţi intimidat când stă negru pe alb în hârtiile oficiale (emise de instituţia similară cu „Protectia copilului” din România) că dumneavoastră vorbiţi cu copilul româneşte. Adresaţi-vă imediat unei organizaţii pentru combaterea discriminării! Aceste “sfaturi” au fost inspirate din problemele cu câteva instituţii şi persoane din domeniul apărării copilului şi acordarea custodiei. Adresarea directă (sau chiar tonul imperativ) din acest articol nu implică o lipsă de respect faţă de dvs., cititorii noştri, ci indică faptul că autorul revine asupra unor întâmplări trăite de el, punctând greşelile pe care nu le-ar mai repeta, şi mai ales abuzurile pe care le-ar reclama de acum înainte. Nota autorului În ciuda celor scrise mai sus, când întâlneşti oameni foarte corecţi, care îşi fac munca cu profesionalism, dăruirea celor care lucrează voluntar pe la fundaţii şi organizaţii sau îi vezi pe cei care interacţionează cu străinii (consultanţă etc.) cu atâta bunăvoinţă, înţelegi că persoanele descrise mai sus sunt minoritare şi, să sperăm, şi pe cale de dispariţie, mai ales din instituţiile de stat.
Posted on: Sun, 06 Oct 2013 15:53:11 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015