Fabulele pentru ”Donici, cuib de-nțelepciune” Chișinău, 2013 ...la locul potrivit Odată, nişte păsări făr-o doagă - Găini şi curci, gâscani mai nătăfleţi - Au hotărât, nitam-nisam, s-aleagă Edili peste ogradă, doi ereţi. Ce a urmat e lesne de ghicit... Au plâns vreo trei sau patru luni şi-apoi, Când alţi puiuţi din ouă au ieşit, Au angajat o vulpe şi-un vulpoi. E prea de tot, veţi spune, ăsta minte, Iar eu răspund: priviţi la oameni mari, Când îşi aleg în frunte preşedinte Sau când trimit la post parlamentari. Vrabia şi porumbeii Într-un oraş din ţară, pe una din alei, Se agitau într-una vreo zece porumbei, Voind să îşi împartă-ntre ei un colţ de pâine Pe care-l şterpelise o cioară de la câine, Care-l văzu-ntr-o ladă şi tocmai îl furase. Dar, croncănind aiurea, cioroiul îl scăpase... Probabil ştiţi tipicul: aruncă boţu-n sus, Sperând să se fărâme şi,-n gabarit redus, Atunci când se întoarce şi cade la-ntâmplare, O bucăţică mică să-nghită fiecare; O vrabie sprinţară, venind dintr-un tufiş, Se strecură-n grămadă cu grijă, pe furiş, Luă în cioc bucata şi dusă fu cu ea. Din întâmplarea asta avem a învăţa Că trebuie în viaţă să fii organizat, Că-i bine să fii suplu, agil şi calculat, Că nu te poţi încrede-n vecini, în şefi, supuşi, Că-i musai să pui lacăt şi ivăre la uşi, Că trebuie-ndrăzneală şi trebuie să rişti, Că nu mărimea-i totul, contează cum te mişti, Că lumea e o junglă, că viaţa e o luptă, Că nimănui nu-i place să stea cu burta suptă, Că e pierdut acela ce are firea blândă, Că-n orice colţ şi tufă duşmanii stau la pândă, Că unde-s mulţi şi-atâta, nu-i sigur că-i putere... Şi chiar că nu poţi face, în mod cinstit, avere. Câinii vagabonzi Odată maidanezii, văzând că-s de ocară, Că oamenii-i atacă, îi strâng şi îi omoară, Se hotărâră ca pe-un tăpşan să se adune Şi, după ce lătrară în cor o rugăciune, Trecură la dezbateri. „Suntem cu mult prea mulţi!” „Ne înmulţim de-a valma, ca oamenii inculţi!” „E clar, stimaţi tovarăşi, că trebuie măsuri!” „Să ocolim căţeaua când este în călduri!” „Să punem la căţele centuri de castitate, Oricum, să ne abţinem, la dracu, cât se poate!” „E greu cu abţinutu’, mai bine mă omor, Dar să privim la oameni, la ce fac dumnealor. Putem găsi, ca dânşii, soluţii constructive, Ei folosesc, de pildă, în pat, prezervative”. „Aşa-i, baloane de-alea putem lua şi noi, Aruncă foarte multe în lada de gunoi!”. Ideea prinse iute. Supuseră la vot Şi-unanimitate! Plecară peste tot Şi strânseră-ntr-o oră puzderie de gume. Şi, mai de bunăvoie, mai contra, mai cu glume, Mai singuri mai cu alţii, cu gura sau cu laba, Le potriviră bine cu toţii, dar... degeaba: La patrupezi burghiul e ascuţit mai tare, Se găurea scufiţa la prima apăsare... Morala e că este în toate o măsură, Că nu e înţeleaptă orice adunătură, Iar la mascul organul acela e un brand, Deci nu-l îmbraci de-aiurea cu haine second hand!
Posted on: Sun, 17 Nov 2013 16:45:46 +0000
Recently Viewed Topics
© 2015