Felicitări, România, ai învins într-un meci care a depășit granițele fotbalului! România - Ungaria nu e doar un meci de fotbal sau de handbal, de tenis sau orice alt joc sportiv. Felul în care au venit, s-au echipat și s-au comportat așa-zișii suporteri ai Ungariei spune multe despre adevăratele mize ale unor astfel de dispute. Și, în condițiile astea, cât de bine poate fi să câștigi la scor de neprezentare! Cât despre fotbal... Eu, unul, nu sunt entuziasmat. Tătărușanu a avut vreo 4 mingi de jucat, la două arătând o nesiguranță care mă pune pe gânduri. Raț a fost excelent, salvator în vreo două ocazii limită. Goian a fost cam depășit, iar Chiricheș prea entuziasmat de banderola primită. Un joc cam riscant din partea sa! Mățel a fost și el excelent, în nota lui Raț, mult peste așteptări. Bourceanu și Pintilii ,ca la Steaua, au fost cheia jocului. Pintilii a fost senzațional pe ambele faze, golul său fiind unul fabulos, antologic, de kinogramă, cum se spune. Bourceanu a fost același fotbalist extrem de util, de inteligent, de generos, poate prea generos în eforturile sale de a distruge construcția adversă. De aici și galbenul care îl pune pe tușă pentru următorul meci, o pierdere mare, greu de suplinit! Torje credeam că nu trebuie să înceapă ca titular, dar mi-a plăcut ambiția sa și modul în care s-a luptat. Nu cred că Adi Popa ar fi făcut mai mult. A fost relativ ok, mai ales cu un Mățel foarte sigur și în formă în spatele lor. Maxim nu a fost maxim, așa cum se așteptau mai toți, dar a arătat un potențial uriaș și a reușit niște bijuterii de pase, de un-doi-uri și de driblinguri care cred că îi dădeau șanse să rămână până la sfârșit pe teren. Pițurcă zicea că s-a sufocat și de aceea l-a schimbat, dar eu, unul, sincer, mă mir. Un jucător de Bundesliga nu cred că se sufocă! Poate unul din campionatul turesc sau din cel românesc! Marica a fost și el peste așteptări, demonstrând forță și inteligență, mai puțin viteză și rezistență în partea a doua a meciului, ceea ce trădează lipsa jocurilor oficiale. A avut o șansă imensă în minutul 2, șansa unei națiuni, ca să îi copiez pe cei de la tv, deoarece cred că acolo s-a decis meciul, atât pe teren, cât și în tribune, iar meritul său e că nu a irosit-o, tratând-o ca un adevărat atacant. Asta spre deosebire de ultimul jucător de pe teren, Bogdan Stancu, catastrofă rutieră de la un capăt la altul. Pase la adversar, ratări neverosimile, slab, depășit de adversari etc. El părea sufocat încă din start, dar, dacă poartă la gât talismanul lui Pițurcă, n-ai ce face chiar dacă e catastrofă în linie, meci după meci, la București repetând jocul rușions de la Budapesta. Tănase, cel care trebuia să fie titular în locul lui Stancu, a dat o palmă genială antrenorului și talismanului său, marcând un gol de senzație, după o fază de senzație, pe care și-a făcut-o singur, ridiculizând trei - patru jucători și-un portar. La golul lui Tănase, care a și jucat frumos atât cât a fost introdus, chiar am auzit cum au plesnit cefele celor doi, antrenorul și fetișul său! Pițurcă? Dacă e să îl judec după joc și după Bogdan Stancu, e un nebun fără niciun rest. Dacă ar fi să îl judec după rezultat, e un nebun cu bulan, cum spun fotbaliștii! Vedem ce-o fi și cu turcii. Pariu că Pițurcă va începe cu Bogdan Stancu?!
Posted on: Fri, 06 Sep 2013 21:03:19 +0000