Fragment din consacrarea mea monahală: Egumenul: De ce ai venit, frate, căzând înaintea Sfântului Jertfelnic şi la această sfântă adunare? Candidatul: Dorind viaţă monastică, preacuvioase Părinte. Egumenul: Doreşti să te faci demn de îngerescul veşmânt, şi să fi rânduit în corul monahilor? Candidatul: Aşa cu ajutorul lui Dumnezeu, preacuvioase Părinte. Egumenul: Cu adevărat bun şi fericit lucru ai ales, numai de îl vei şi îndeplini; pentru că lucrurile bune cu efort se câştigă şi cu durere se împlinesc. Egumenul: De bunăvoia ta te apropi de Domnul? Candidatul: Aşa cu ajutorul lui Dumnezeu, preacuvioase Părinte. Egumenul: Nu de vreo necesitate ori obligaţie? Candidatul: Nu, preacuvioase Părinte. Egumenul: Renunţi la lume şi ce este în lume după poruncile Domnului? Candidatul: Aşa cu ajutorul lui Dumnezeu, preacuvioase Părinte. Egumenul: Vei persevera în mănăstire şi nevoinţele vieţii monahale până la cea din urmă suflare a ta? Candidatul: Aşa cu ajutorul lui Dumnezeu, preacuvioase Părinte. Egumenul: Te vei menţine în feciorie, abstinenţă, şi în evlavie? Candidatul: Aşa cu ajutorul lui Dumnezeu, preacuvioase Părinte. Egumenul: Vei observa până la moarte ascultarea faţă de superiori şi de fraternitatea în Hristos? Candidatul: Aşa cu ajutorul lui Dumnezeu, preacuvioase Părinte. Egumenul: Vei răbda toate supărările şi îngustările vieţi monahale pentru Împărăţia cerurilor? Candidatul: Aşa cu ajutorul lui Dumnezeu, preacuvioase Părinte. Apoi Egumenul citeşte, primul îndemn sau Cateheză: Vezi, fiule, ce fel de promisiuni dai Stăpânului Dumnezeu! Pentru că Îngerii sunt de faţă în chip nevăzut, scriind mărturisirea ta, de care vei fi întrebat la a doua venire a Domnului nostru Isus Hristos. Deci, te sfătuiesc pe tine la viaţa perfectă, după cum s-a arătat a fi viaţa Domnului, mărturisindu-ţi cele ce îţi trebuiesc şi cele de care trebuie să fugi; deci, renunţarea de sine nu este altceva, după Cel ce a zis, decât promisiunea Crucii şi a morţii; deci, cunoaşte că din ziua de azi vei fi crucificat şi omorât lumii prin renunţarea cea desăvârşită; pentru că renunţi la părinţi, la fraţi, la femeie, la copii, la rudenii, la prieteni, la cei pe care i-ai iubit, la certurile din lume, la griji, la câştiguri, la posesiuni, la desfătarea şi mândria nefolositoare; şi ai să renunţi nu numai la cele zise mai înainte, ci încă şi la sufletul tău, după cuvântul Domnului, care zice: «Cel care voieşte să vină după mine, să se renege pe sine însuși, să-şi ia crucea sa şi să-mi urmeze mie». De ai ales cu adevărat a urma Lui şi doreşti fără minciună a te chema al Lui discipol, pregăteşte-te de acest timp de acum, nu către odihnă, nu către negrijire, nu către desfătări, nu către altceva din cele de pe pământ veselitoare şi îndulcitoare, ci către nevoinţele spirituale, către abstinenţa trupului, către curăţirea sufletului, către sărăcie desăvârşită, către plâns bun, către toate cele întristătoare şi dureroase ale vieţii celei făcătoare de bucurie după Dumnezeu. Pentru că, prin a înfometa, a înseta, a fi gol şi întristat şi batjocorit şi înjurat şi prigonit şi de multe alte întristări înconjurat, viaţa cea după Dumnezeu se imaginează; și, când toate acestea le vei pătimii, bucură-te, că plata ta multă este în ceruri. Deci, cu bucurie bucură-te şi cu veselie veseleşte-te, că azi te-a ales pe tine şi te-a despărţit Domnul Dumnezeu de viaţa lumească şi te-a pus ca înaintea feţei Sale, întru izvorârea rânduielii monahale, întru serviciul militar al vieţii îngereşti, întru culmea conversării celei imitatoare celor cereşti, Lui îngereşte a-L servi, Lui cu totul să-I lucrezi, cele de sus a le cugeta, cele de sus a le căuta. Pentru că petrecerea noastră, după Apostol, în ceruri este. O, nouă vocaţie! O, dar al misterului! Al doilea Botez iei astăzi, frate, prin abundenţa darurilor Iubitorului de oameni Dumnezeu, şi păcatele tale le curăţeşti, fiu al luminii te faci, şi Însuşi Hristos Dumnezeu împreună se bucură cu sfinţii Săi Îngeri de covertirea ta, înjunghiind pentru tine viţelul cel bine hrănit. De aceea, cu demnitate umblă potrivit chemării, depărtează-te de pătimirile cele deşarte, urăşte pofta care te trage pe tine către cele de jos, tot dorul tău mută-l către cele cereşti; nicidecum să te întorci înapoi, ca să nu te faci statuie de sare, ca femeia lui Lot, sau ca şi câinele ce se întoarece la vomitura sa, şi se va împlini spre tine cuvântul Domnului, nimeni, punând mâna sa pe plug, să nu se întoarcă la cele dinapoi, şi va fi îndreptat întru Împărăţia cerurilor. Și pentru că nu este mic pericolul ca, promiţând acum, să păzeşti toate cele puse mai înainte, să nu le ţii, sau să alergi din nou la vieţuirea cea dinainte, sau să te desparţi de părintele şi de fraţii cei ce împreună fac asceza, perseverând în disprețuire, să vieţuieşti zilele tale, pentru că mai greu te vei îndreptăţi pentru cele de acum, decât pentru cele de mai înainte, la înfricoşătorul tribunal al lui Hristos, cu cât de mai mult har te îndulceşti acum; și mai bine era ţie, precum zice cuvântul, să nu promiţi decât să promiţi şi să nu împlineşti. Nici iarăşi să socoteşti cum că, în timpul trecut al petrecerii tale aici, te-ai nevoit îndeajuns împotriva nevăzutelor puteri ale inamicului. Ci cunoaşte că mai mult decît acum te vor primi pe tine mai mari nevoinţe ale luptei împotriva lui; dar nu va avea putere asupra ta nicidecum, aflându-te pe tine îngrădit cu credinţă tare şi cu dragostea către îndrumătorul tău, şi cu îndreptarea cea către toată ascultarea şi umilinţa. Pentru aceasta alungă de la tine toată neascultarea, contrazicerea, mândria, iuţimea, zelul, invidia, mânia, strigarea, blasfemia, mâncarea pe ascuns, îndrăzneala, amiciţia privată, măgulirea, cearta, murmurarea, şoptirea, dobândirea diversă a vreunui ticălos lucru şi pe toate celelalte chipuri ale răutăţii, pentru care vine urgia lui Dumnezeu peste cei ce fac unele ca acestea şi începe a se înrădăcina întru dânşii distrugătoul sufletelor. Mai mult dar în locul acestora câştigă cele cuviincioase sfinţilor: iubirea fraternă, linişte, blândeţe, cucernicie, meditarea dumnezeieștilor cuvinte, citire, păzire a inimii de spurcatele gânduri, lucrare după putere, abstinenţă, răbdare pâna la moarte, spre care, părintelui tău, promisiunile şi aranjamentele tale le-ai dat întâi, şi până în sfârşit, mărturisirea secretelor inimii tale fă-o după cum dumnezeieştile învăţături hotărăsc; căci zice: «se botezau mărturisindu-şi păcatele lor». Egumenul: Acestea toate le mărturiseşti, în speranţa puterii lui Dumnezeu şi întru aceste promisiuni promiţi a suporta până la sfârşitul vieţii, cu harul Lui Hristos? Candidatul: Aşa cu ajutorul lui Dumnezeu, preacuvioase Părinte.
Posted on: Mon, 12 Aug 2013 20:33:49 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015