GEORGE VULTURESCU - Tensiunea detaliului (I) La ora aceasta cineva scrie ca si mine acest poem. Despre noapte. Despre teama. Cuvintele noastre se intalnesc se intind peste lume ca un nor radioactiv si se face totul o frica imensa. (imprumuta-mi, satule, chiotul si strigatul pentru fiarele acestei nopti sticlirea cutitului meu sa intreaca sticlirea ochilor mei aproape te ard aproape-i deja negru aerul aproape-i sur scrisul serpuind ca o dara de sange). Cineva pe strada tremura dintii ii clantane si tu scrii repede totul, gafaind, pana el gaseste lampa cuvintelor, intrarea si usa (Versul inghite tot ce-i pun pe masa: il hranesc docil. il vad cum se ingrasa si se-nmoaie. Textul e jugul din cada de baie. ii dau drumul pe canal). imbrac o camasa noua, chiui fericit pe scari si-ncep sa intru in nufarul de murmure al strazii trebuie sa cobori cand scrii sa te amesteci cu glia si sangele dintr-o privire in alta privire dintr-o carte in alta carte din vizuina in vizuina versul hraneste moartea.
Posted on: Mon, 16 Sep 2013 20:20:34 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015