GURA PĂCĂTOSULUI A ADEVĂR PUTE Iubitor de prezenţă pe sticlă, Parşivel, că despre el va fi vorba, ne-a obişnuit cu prezenţa diurnă pe „N” canale de televiziune, locul de unde ar vrea să ne spună cât de important este, cât amar de umor sălăşluieşte în cutia sa cerebrală şi cât trudeşte el, întru şmecherie, pentru binele nostru. Numai că efortul său poposeşte în auzul nostru, al telespectatorilor, cu un alt mesaj decât cel pe care şi l-a dorit. Iar pentru că Parşivel, neeroul naţiunii, cu gura osârdeşte, iar ca o firească consecinţă va trebuii să spunem câte ceva despre subiectul, GURĂ. Nu ne vom obosi cu tot ce ţine de acest organ esenţial, cât doar despre faptul că prin el ies sunetele articulate ce se convertesc în grai, înlesnind comunicarea între indivizi. În civilizaţia românească există credinţa că gura poate deveni potrivnică celui care rosteşte. Că este aşa câteva expresii ne pot ajuta să observăm nivelele de diligenţe ce ar trebui să le avem în comunicarea orală, şi cât de grav suntem expuşi atunci când nu supraveghem îndeajuns ceea ce rostim. „Gura bate fundul!”; „Dacă tăcea-i filozof rămânea-i!”; „Gura păcătosului adevăr grăieşte!”; A tăcea din gură; A-şi strica gura degeaba!; A-l lua gura pe dinainte!; A avea gura spartă!; A fi slobod la gură!; A fi rău de gură!; E numai gura de el!; A trece din gură-n gură!; Gura lumii!; Gura satului!; Gurile rele! etc. Trecând în observare cele, doar, câteva locuţiuni care ne îndeamnă să supraveghem cu atenţie tot ceea ce rostim, pentru că aidoma civilizaţiei de peste ocean unde justiţiabili sunt atenţionaţi că tot ceea ce vor spune se poate întoarce împotriva lor, şi în civilizaţia română abundă, aşa cum am exemplificat mai sus credinţa că nesupravegherea a ceea ce rostim este pe de o parte păguboasă, pe de altă avertizantă privind iminenţa unor pericole rezultate din subtextul expresiilor subliniate de noi mai sus. NOSTIMADELE LUI PARŞIVEL Din categoria Tândală: Parşivel, cum îl alintă coasociatul său USL-ian Crin Antonescu , zis Căcărău, pe prim-ministrul României Victor Ponta, nu-şi prea supraveghează cuvintele cu care compare în faţa opiniei publice. Septembrie 2013. Guvernul României avându-l în frunte pe Victor Ponta, ia iniţiativa trimiterii în Parlamentul României a unui proiect de lege prin care parlamentul să analizeze şi să legifereze că agentul economic străin Gold Corporation poate exploata minereul aurifer din zăcământul Roşia Montană, în condiţiile în care această măsură putea să fie luată de către executiv prin asumarea responsabilităţii guvernului. Măsura s-a lăsat cu un enorm scandal. S-a ţipat, ca din gură de tun, că proiectul nu are ce căuta în parlament. Parşivel, însă, o ţine „laie” că aşa este legal, în condiţiile în care Ministerul Justiţiei, cel ce administrează legea şi legalitatea, a atenţionat că nu avizează. S-a deschis discuţia şi pe alte paliere dintre care amintim inoportunitatea concedării dreptului de exploatare companiei străine. Probabil de teamă că s-ar afla substratul vreunei înţelegeri obscure cu beneficiarul, Parşivel a întors-o: „Ca la Ploieşti!”. „Desigur, sunt de acord cu inoportunitatea, motiv pentru care în calitatea mea de deputat în Parlamentul României, voi vota împotriva proiectului!” Bine! Frate, Parşivel! Dacă este pe aşa de ce ţi-ai pus ciracii să redacteze un proiect de lege prin care să se legifereze un proiect în care nu crezi şi în situaţia căruia vei da un vot de împotrivire, în calitatea ta de parlamentar!?”. În campania electorală, Victor Ponta a tunat şi fulgerat împotriva exploatării minereului aurifer de la Roşia Montană de către compania străină, prins acum cu „Mâţa în sac!” prin aceea că a împuternicit subalternii săi din executiv să întocmească un proiect de lege prin care s-au concedat societăţii străine împuterniciri incredibile, dintre care amintim competenţa agentului străin de a emite acte juridice cu caracter de lege, respectiv autoritatea de a opera acte de dispoziţie cu efecte de expropriere. Prin analogie cu atitudinea atât de binevoitoare, de acum, primul ministru a fost întrebat cum se împacă cu ceea ce a spus în campania electorală. De ce atunci a fost împotriva agentului străin iar acum manifestă o altă atitudine. Răspunsul primului-ministru a fost năucitor: „Am avut în campanie acea atitudine, pentru a nu mă alinia pe aceiaşi lungime de undă cu Preşedintele Ţării, Traian Băsescu, al cărui oponent sunt!” Din subtext trebuie să înţelegem că: sloganele din companie şi le recunoaşte ca fiind false, şi că a comis un act în care nu credea, doar, pentru ca atitudinile sale să nu calchieze cu cele ale preşedintelui. Dar în fond sentimentele sale erau şi atunci pro Gold Corporation precum sunt şi în prezent. Acesta fiind răspunsul pe care Parşivel l-a dat celor din media. Lucrurile însă se complică acum iar Domnia Ta Cititorul ai acum dreptul să-l întrebi: Dacă în timpul campaniei electorale, aţi fost Domnule Prim-Ministru pro compania străină, dar aţi practicat o campanie electorală mincinoasă, cum recunoaşteţi, acum după ce aparent tot din simpatie pentru compania străină aţi ordonat întocmirea unui proiect de lege pe care l-aţi transmis spre legiferare parlamentului, de ce veţi vota, după cum aţi spus, împotriva proiectului? Şi apropos de rostiri. O amintire a celui care scrie. Elev în clasele I-IV gimnaziale, în anii, fără glorie, 1944-1948, ani în care şcoala promova o instrucţie religioasă severă aferentă tuturor cultelor de care aparţinea masa de elevi. Aliniat credinţei străbune, greco-catolice m-am bucurat de o atentă catehizare produsă prin serviciile unor profesori cu har. Cultul greco-catolic a sesizat că o bună parte din manifestările urâte ale trăirii, cele ce se convertesc în păcate, se realizează prin cuvânt rostit, drept care a instituţionalizat aşa numitele „exerciţii spirituale” moment de reculegere cu durată de trei zile în care credincioşii să-şi reprime nevoia de a comunica prin cuvinte. Erau trei zile ale anului în care masa de practicanţi ai cultului, nu practica injuria, insulta, calomnia, delaţiunea, şi multe alte categorii de acte de necivilitate, acte ce atentau la coeziunea socială a grupurilor, acte al căror modalităţi de punere în practică este cuvântul rostit. Ne-am amintit de această frumoasă instituţie educativă în momentul în care am sesizat performanţele produse de gura insuficient supravegheată a lui Parşivel. Iată de ce ne adresăm marelui Partid Social Democrat, entitate instituţională ce este puternic afectat de declaraţiile publice „netoate” ale conducătorului său, cu propunerea de a-i impune conducătorului său, indiferent cine ar fi acesta pe orice scară istorică, să se abţină de la comunicarea prin viu grai între cel puţin două congrese. Cum acum ne aflăm între congresul trecut şi cel ce se va ţine, nimeni nu ştie când, preşedintelui partidului să i se impună un regim de „silenţium stampa” între reperele amintite, în felul acesta partidul s-ar salva de ruşinea disiminării în mase a prostiilor rostite de conducătorul său. * Din categoria: Pe Mama mea! Că nu sunt eu!: În dimineaţa zilei de 18 septembrie 2013 ora 5,55 Iulia Marin, postează pe internet articolul: „Ponta despre proiectul Roşia Montană”, din care cităm: „ Premierul Victor Ponta a declarat marţi seara că există „interese din afara ţării ca România să nu redeschidă mineritul, însă a admis posibilitatea că unii politicieni români să aibă „interese financiare” în cazul proiectului Roşia Montană” . „Există interese economice din afara României ca România să nu-şi deschidă mineritul, nu doar exploatarea aurului, şi să nu fie independentă economic din punctul de vedere al gazelor”. Din calitatea mea de prim-ministru nu pot face publice informaţiile la care am acces”, iar pentru ca lucrurile să se dezvolte frumos este util să vedem şi ultima mărturisire a premierului cu gândire încâlcită, făcută prin prestaţie telefonică la postul România TV, „ Am zis că e posibil să fie politicieni cu interese financiare. Este încă un motiv, declară premierul, pentru care nu am vrut să ia decizia Guvernul.” Împărtăşim întru totul punctul de vedere a premierului, mai mult îl felicităm pentru că şi-a cantonat privirile în zona de gunoi pe care au implementat-o în viaţa socială politicienii (miniştrii, prim-miniştrii, senatorii, deputaţii şi multe alte rebuturi sociale cocoţate cam pe unde nu trebuia). Şi cum dintre trăitorii ţării Domnia Sa are la îndemână pârghiile lui „manu militari”, respectiv Ministerul de Interne, Ministerul Apărării Naţionale, Justiţia şi în plenitudinea lor administraţiile locale (prefecturi, consilii judeţene, primării, etc. etc.) ne surprinde că vine cu constatarea pe care o declară public cu regim de neputinţă că există politicieni ce practică răul social, şi datorită acestui fapt guvernul trebuie să-şi exercite cu prudenţă atribuţiile iar când este vorba de anumite problematici, să se abţină aruncându-le în curtea Parlamentului, pe mâinile lui Ghişe, şi al altor controversaţi precum el, şi n-a investit organele abilitate cu cercetarea în vederea extragerii din masa politică porcină a celor vinovaţi. Dacă Primul Ministru doreşte să cureţe climatul social de netrebnici şi răuvoitori de patrie, dar, se declară, neputincios afectând activitatea guvernului precum a declarat la „România TV” marţi 17 septembrie 2013, îi sugerăm să semneze actul „de onoare” al neputinţei, demisia. Şi cum nu o va face aşa cum n-a făcut-o nici atunci când a fost descoperit ca fiind subiectul unui ruşinos furt intelectual, îi sugerăm să canalizeze atenţia organelor abilitate cu expurgarea actelor ce atentează la sănătatea morală a societăţii române, înspre o anumită variantă, pe care o numim; ŞOVA Cunoaşteţi desigur personajul. Este cel alături de care aţi umilit slujitorii cu treburi juridice de pe la Turceni şi Rovinari, loc de unde aţi scos bani frumoşi. Este personajul care pentru a face bani a stricat rosturile strict matematice ale calendarului prin extensia zilei calendaristice de la douăzeci şi patru de ore la atât cât a poftit buzunarul Domniei Sale, astfel că zilele sale poftitoare de profit au câştigat sporuri orare din cele mai năzdrăvane. Este personajul ce aidoma Domniei Voastre a fost puţin flămând de titluri academice şi a fost, precum Domnia Voastră, prins cu „mâţa în sac”. Este fiu de tătic, căsătorit cu cineva care i-a devenit mamă cu adausul unui „v”. Persoană, evident mămica, ce pentru treburi juridice a fost stipendiată de către Gold Corporation. Se zice că acum nu mai este. Dar acest nu mai este o fi unul motivat de considerente strategice iar raporturile curg pe căi ocultatoare a legii, este o împrejurare pe care de bună seamă puteţi să o verificaţi, că de, aveţi în subordine şi Internele şi Justiţia. L-am pus în discuţie pe acest personaj, oarecum, controversat, diriguitorul naţional al Marilor Proiecte pentru că s-ar putea ca pe nişte vorbe de la „mămica” să-şi fi propus să ridice Roşia Montană cu problematicele sale sociale la nivel de „Proiect, nu mare, cât Înălţător” de hai să-i zicem venituri şi pentru familie; iar Domnia Voastră în orbirea ce vă caracterizează aţi procedat la prostioara cu parlamentul, pentru că dacă în primo tempo, aţi ţinut-o „laie” că Guvernul nu-şi poate asuma responsabilitatea, marţi seara cu inocenţa bolnăvicioasă motivantă a disfuncţionalităţilor ce vă caracterizează mandatul aţi declarat : „Am zis că e posibil să fie politicieni cu interese financiare. Este încă un motiv pentru care nu am vrut să ia decizia guvernul”. Aşa dar recunoaşteţi însfârşit competenţa asumării responsabilităţii de către guvern, iar susţinerile contrarii aruncate anterior opiniei publice sunt, pentru că Domnia Voastră i-aţi tras Poporului o glumă. Revenind la Şova. Este adevărat că acesta nu este politicianul ce din interese financiare să fi luptat împotriva mineritului şi a exploatării aurului la Roşia Montană, dar prin încercare circumscrierii proiectului mămicii în sfera „Marilor Proiecte” avea posibilitatea să comită puţin „trafic de influenţă” în favoarea proiectului pentru că veniturile mămicii ar fi rămas oricum ocultate. Cum aveţi în subordine şi Internele şi Justiţia, sfatul nostru este să-i puneţi la lucru. Până la sfârşitul cercetărilor prezumţia de nevinovăţia şi garanţia că mămica n-a făcut bani din „aventurosul eveniment al proiectului de lege Gold Corporation”, iar „fiul” n-a comis trafic de influenţă, operează de deplin drept. 19 septembrie 2013 Tiberiu Vanca
Posted on: Thu, 19 Sep 2013 09:40:36 +0000