Glandă pineală De la Wikipedia, enciclopedia liberă Epifiza sau glanda pineală (corpus pineale seu epiphysis cerebri) este o formațiune nepereche, cu greutatea de aproximativ 0,2 g, situată deasupra coliculilor cvadrigemeni superiori. Este aflată în masa encefalului, între cele 2 emisfere, fiind parte a epitalamusului. Aceasta este responsabilă pentru secreția unor hormoni, printre care și secreția melatoninei. În perioada copilăriei, epifiza este mare, însă odată cu trecerea anilor, aceasta se micșrează devenind aproape inactivă la maturitate. Ca glandă endocrină, epifiza aparține sistemului endocrin difuz. [modificare]Evoluție și structură Glanda provine din bombarea tavanului ventriculului III al creierului și ajunge la cea mai mare dezvoltare în frageda copilărie. De la 7 ani celulele glandulare ale organului încep să fie înlocuite prin țesut conjunctiv, în care mai târziu se depun săruri de calciu. Printr-o tijă, numită habenula, ea rămâne unită cu encefalul. Filogenetic, este un vestigiu al ochiului pineal al reptilelor, organ fotosensibil. Structural este constituită din vase, țesut conjunctiv și insule parenchimatoase dispuse în lobuli. [modificare]Funcții Principalul hormon epifizar este melatonina, descoperită de Lebner (1958), care circulă în plasmă legat de o albumină, fiind captat dehipotalamus și gonade și catabolizat în telencefal și ficat. Echipamentul enzimatic necesar transformării serotoninei N-acetil serotonină nu este unic epifizar, dar acțiunea hidroxi - indolmetil - transferazei - necesară transformării N-acetil serotoninei în melatonină - este specific epifizară. Epifiza mai conține hormon luteinizat, tireotiozină, hormon antidiuretic, neurofizine I și II, leucinencefalină, argintină - vasotocină, arginină - vasopresină. De asemenea, academicianul M. Milcu și colab. au descoperit un hormon hipogliceminant al epifizei numit pinealină. Acesta și melatonina scad fixarea iodului în tiroidă și reduc acțiunea stimulantă a TSH. Acțiunile hormonilor epifizari sunt multiple: acțiune depresivă asupra tiroidei, melatonina diminuând fixarea intratiroidiană a iodului 131, inhibând și TSH; acțiune negativă asupra corticosuprarenalei diminuând secreția de aldosteron și corticosteron; asupra gonadelor: acțiune modulatoare fotoperiodică; acțiune negativă, melatonina fiind antigonadotrofică (întârzie apariția pubertății); acțiune modulatoare asupra sistemului monoaminergic, de veghe și somn. Fiziologia analizatorului vizual Cea mai mare parte a informatiilor din mediul exterior este receptionata prin vaz.Vederea are un rol esential in adaptarea la mediu,orientarea spatiala,in mentinerea echilibrului si in activitatile specific umane. Anatomie a)Segmentul receptor este inclus in globul ocular. Globul ocular este constituit din : invelisuri,aparatul optic si receptorul invelisurile globului ocular: • tunica fibroasa,sclerotica,este o formatiune conjunctiva,alba la exterior ,cu rol protector.pe ea se insera musculatura extrinseca a globului ocular(drept-superior,inferior si intern,oblic inferior,drept lateral,oblic superior). • tunica vasculara,coroida,este pigmentata si vascularizata.Are functii trofice si confera interiorului globului ocular calitatea de camera obscura.Din ea se constituie in partea anterioara a globului ocular irisul si corpul ciliar (musculatura intrinseca a globului ocular)cu fibre circulare si radiare. • tunica nervoasa,retina,cuprinde celulele fotoreceptoare. b)Aparatul optic cuprinde mediile transparente: • corneea transparenta este nevascularizata,bogat inervata prin terminatii nervoase libere. • umoarea apoasa din camera anterioara este un lichid transparent,secretat permanent de procesele ciliare si drenat prin sistemul venos. • cristalinul este o lentila biconvexa,transparenta,invelita intr-o capsula-cristaloida.Este situat in spatele irisului si legat de corpul ciliar prin ligamentul suspensor.Nu este vascularizat si nici inervat • corpul vitros este un gel transparent.El umple cavitatea posterioara a globului ocular intre cristalin si retina. c)Receptorul sau retina,constituita din zece straturicelulare.Stratul profund,format din celule pigmentare,are functii de protectie si metabolice,asigurand sinteza pigmentilor fotosensibili.Al doilea strat cuprinde celulele fotosensibile cu conuri si bastonase. Celulele cu conuri , aproximativ 7 mil/retina,predomina in pata galbena (macula lutea) si constituie in exclusuvitate fovea centralis,zona cu acuitate vizuala maxima.Pigmentul fotosensibil este iodopsina.Celulele cu conuri au rol important in vederea diurna,in perceperea culorilor si a formelor. Celulele cu bastonase , aproximativ 130 mil/retina,sunt mai numeroase la periferie,mai putine in pata galbena si lipsesc din foveea centralis.Pigmentul fotosensibil este rodopsina.Celulele cu bastonas asigura vederea la lumina slaba,vederea nocturna. La nivelul stratului de neuroni bipolari si al stratului neuronilor multipolari din retina se manifesta procesul de convergenta.La nivelul foveei centralis nu se manifesta convergenta. Un neuron multipolar impreuna cu neuronii bipolari care converg la acesta si cu celulele fotoreceptoare care converg la neuronul bipolar formeaza o unitate functionala.Acuitatea vizuala depinde de structura unitatilor functionale asupra carora actioneaza lumina d)Segmentul de conducere Primul neuron al caii optice este reprazentat de celulele bipolare din retina.dendrriteleacestora sunt conectate cu celulele fotoreceptoare.Al doilea neuron al caii il constituie celulele multipolare retiniene.axonii lor formeaza nervii optici.Fibrele acestora se incruciseaza partial in chiasma optica,apoi continua sub numele de tracturi optice pana la corpii geniculati laterali metatalamici unde fac sinapsa cu al treilea neuron.Axonii neuronilor metatalamici de releu au proiectie corticala. Din corpii geniculati se desprind colaterale spre nucleii nervilor cranieni III,IV,VI spre maduva cervico-dorsala,spre coliculii cvadrigemeni superiori si spre SAA.Acestea constituie caile reflexelor optice de orientare,adaptare si acomodare. e)Segmentul central este localizat in lobii occipitali ai emisferelor cerebrale,de o parte si de alta a scizurii calcarine,unde se afla aria optica primara.In jurul acesteia exista zona de asociatia vizuala care determina realizarea notiunii de spatiu necesara in orientare si recunoastere si asigura memoria vizuala. CHIASMA OPTICĂ Chiasma optică este o structură nervoasă care are forma literei greceşti X (chi) situată în partea anterioară şi inferioară a ventriculului III. În unghiurile sale antero-laterale pătrundnervii optici şi prin unghiurile postero-laterale se continuă cu tracturile optice.1. Raporturi . Chiasma optică prezintă raporturi inferioare cu şanţul chiasmatic alcorpului osului sfenoid şi cu cortul hipofizei. Superior vine în raport cu arteracomunicantă posterioară şi cu lama supraoptică. Lateral se află artera carotidă internăşi substanţa perforată anterioară. Marginea posterioară a chiasmei optice delimiteazăîmpreună cu pedunculii cerebrali spaţiul optopeduncular şi vine în raport posterior cutuber cinereum şi cu infundibulul hipofizei.2. Somatotopia fibrelor chiasmatice . Fibrele din partea superioară a retinei se dispunîn partea dorsală a chiasmei şi cele din partea inferioară în partea ventrală. e.Fibrele temporale ocupă partea laterală a chiasmei (cele temporale superioaresunt dispuse medial şi cele temporale inferioare, lateral) trecând direct,nedecusate în tractul optic. f.Fibrele nazale decusează astfel: fibrele nazale inferioare se încrucişează în partea anterioară a chiasmei şi fac o buclă în nervul optic contralateral(genunchiul anterior al chiasmei); fibrele nazale superioare se încrucişează în partea posterioară a chiasmei şi fac o buclă în tractul optic ipsilateral(genunchiul posterior al chiasmei). g.Fibrele maculare temporale sunt directe nedecusate, localizate medial decelelalte fibre temporale care ocupă partea laterală a chiasmei. h.Fibrele maculare nazale decusează în partea postero-laterală a centruluichiasmei.3. Vascularizaţia chiasmei . Chiasma optică este vascularizată de un plex pial care primeşte afluenţi din artera carotidă internă, artera hipofizară superioară, ramuracomunicantă posterioară, artera cerebrală anterioară şi artera comunicantă anterioară.56 TRACTURILE OPTICE Tracturile optice continuă unghiurile postero-laterale ale chiasmei optice. Cele două tracturioptice împreună cu marginea posterioară a chiasmei optice delimitează anterior spaţiuloptopeduncular. Fiecare tract trece între substanţa perforată anterioară (situată antero-lateral)şi tuber cinereum (situat postero-medial). Apoi are un traiect spre lateral în raport medial cu pedunculul cerebral de care aderă şi lateral cu uncusul şi girul parahipocampic al emisfereicerebrale. Fibrele tractului optic ajung la corpul geniculat lateral şi se grupează în douăcontingente: rădăcina medială şi rădăcina laterală. Rădăcina medială conţine fibre comisuralesupraoptice. Rădăcina laterală este formată din fibre aferente retiniene parţial decusate închiasmă cât şi fibre eferente retiniene. În cea mai mare parte fibrele rădăcinii laterale facsinapsă în corpul geniculat lateral dar unele au traiect ventral de pulvinar şi ajung la colicululsuperior şi la nucleul pretectal. Fibrele maculare sunt dispuse excentric dorso-lateral lanivelul tractului optic. Vascularizaţia 1/3 anterioară a tractului optic este asigurată de arteracomunicantă posterioară şi 2/3 posterioare de artera coroidiană anterioară. Somatotopia fibrelor tractului optic . Tracturile optice transportă fibre ce deservesc acelaşihemicâmp vizual. De exemplu în tractul optic stâng ajung fibre de la retina temporală stângăşi de la retina nazală dreaptă şi deci transportă impulsuri din hemicâmpul vizual drept). În partea anterioară a tractului optic fibrele directe (temporale ipsilaterale) se dispun supero-lateral şi fibrele încrucişate (nazale contralaterale) sunt aşezate infero-medial. În această zonăfibrele maculare sunt localizate central. În partea mijlocie are loc o rotaţie a fibrelor în sensorar cu 45 0 . În partea posterioară a tractului optic fibrele provenite din hemiretina superioară(fibre temporale şi nazale) se aşează supero-medial şi fibrele din hemiretina inferioară (fibretemporale şi nazale) se dispun infero-medial. Fibrele maculare ajung în poziţie supero-laterală. CORPUL GENICULAT LATERAL Corpul geniculat lateral reprezintă o prelungire ovoidală a regiunii talamice posterioare.Fibrele tractului optic pătrund prin polul anterior al corpului geniculat lateral şi rădăcina samedială îl separă de pedunculul cerebral. Postero-lateral de corpul geniculat lateral se aflăgirul parahipocampic şi dorso-medial se află corpul geniculat medial. Corpul geniculat lateralse conectează de coliculul superior prin braţul coliculului superior (ce trece între pulvinar şicorpul geniculat medial) care conţine fibre ce mediază reflexele optice cu centrul în nucleul pretectal şi coliculi. Partea dorsală a corpului geniculat lateral are o organizare laminară şi57 partea ventrală formează nucleul pregeniculat care se extinde până în regiunea subtalamică. Nucleul geniculat lateral dorsal (principal) are 6 straturi suprapuse convexe spre exterior numite lamina care sunt numerotate dinspre profund spre superficial. Dorsal, nucleul esterotunjit şi proemină în talamus. Superior straturile se amestecă şi caudal în zona aferenţelor maculare se reduc la 4. Concavitatea lamelor primeste aferenţe din tractul optic şi din parteadorsală emerg fibrele radiaţiei optice geniculo-striate. Corpul geniculat lateral conţine 10 6 neuroni şi fiecare axon al celulelor ganglionare retiniene care au străbătut nervul optic,chiasma optică şi tractul optic se divid în 5-6 ramuri care fac sinapsă cu neuroni geniculaţidintr-o lamină. Fiecare dintre aceşti neuroni poate primi aferenţe de la mai multe celuleganglionare retiniene. Fibrele din retina contralaterală se termină în laminele 1, 4, 6 şi celedin cea ipsilaterală în laminele 2, 3, 5 astfel exitând o reprezentare verticală a punctelor retiniene corespondente, fiecare în 3 din cele 6 lamine. La nivelul corpului geniculat lateralexistă o mare varietate de sinapse inhibitoare, excitatoare, dendro-dendritice şi triade dar tipurile predominante sunt cele dendro-dendritice şi axo-dendritice. S-a observat o integrareatât intralaminară cât şi interlaminară , ultima având rol în procesare informaţiei de la ambiiochi. Fiecare lamina se proiectează separat în cortexul striat. Vascularizaţia corpuluigeniculat lateral este asigurată de artera coroidiană anterioară (partea laterală a corpuluigeniculat lateral) şi de artera coroidiană posterioară (partea medială a corpului geniculatlateral). Somatotopia corpului geniculat lateral . La acest nivel se produce o rotaţie orară de 90 0 afibrelor căii optice. Fibrele hemiretinei superioare devin mediale şi cele ale hemiretineiinferioare devin laterale. Fibrele maculare se proiectează postero-superior în corpul geniculatlateral. RADIAŢIILE OPTICE Fibrele geniculo-calcarine ies pe faţa dorsală a corpului geniculat lateral şi înconjură cornultemporal al ventriculului lateral. Fibrele antero-inferioare formează ansa Meyer carecorespunde cadranelor retiniene inferioare homolaterale. Radiaţiile optice se dispun verticallateral de tapetum corpului calos prin intermediul căruia vin în raport cu ventriculul lateral şiapoi trec lateral de cornul occipital al acestuia. Ele fac o curbă spre medial, spre cortexulstriat de pe faţa medială a lobului occipital al emisferei cerebrale. Radiaţiile optice au patrusegmente: pediculul optic, genunchiul, segmentul mijlociu şi segmentul terminal. Pedicululoptic străbate partea retrolenticulară a capsulei albe interne şi formează câmpul triunghiular Wernicke. La nivelul genunchiului radiaţiei optice fibrele dorsale ocolesc cornul occipital al58
Posted on: Sat, 03 Aug 2013 12:52:13 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015