Gândurile unui personaj din viitorul meu roman aproape gata de publicare: Din jurnalul lui Alex: Doamne, cât m-am luptat cu ideea aceasta stupidă şi tembelă, că doar mergând zi de zi undeva la lucru - n-avea importanţă unde şi de ce, reprezintă justificarea existenţei mele în social! Din această luptă nu am realizat decât a fi considerat un “0” absolut - cum de altfel, m-au considerat ani la rândul „corecţii” socialismului! În socialism am fost “Parazit al societăţii” pentru că o perioadă destul de mare nu am avut servici! Stigmat pe care l-am purtat cu mândrie nedisimulată ani de zile. În concluzie: Am ajuns chiar şi pentru ai mei, neamuri şi prieteni, un derbedeu notoriu, un mare ratat - mai ales că, pe deasupra, mai aveam şi barbă şi plete ca anexe la acel clar „0”-ul absolut – ce în mintea lor de bibilică demonstrau fără nici un echivoc, că sunt un om imoral, inadaptabil muncii “sănătoase”, un pericol social pentru înalţii teoreticieni ai socialismului! De câte ori încercam însă a mă angaja, chiar şi muncitor necalificat – cu toate că aveam studi superioare, mă loveam în general de aceeaşi impunere, când catadixea careva a-mi da şansa lucrativă: Îţi razi barba şi-ţi tunzi pletele! Nu o făceam şi continuam a fi un paria pentru toată lumea “serioasă”! Acea lume serioasă şi slugarnică, având mintea blocată de groaznica îndoctrinare socialistă ce se întinde până şi în ziua de astăzi! Neânţelegând absolut nimic nici acuma din ceea ce se întâmplă în jurul lor, oamenii acceptă tăcuţi să moară de foame şi-s disperaţi pentru lipsa “locului de muncă” aruncând anatema pe securişti, revoluţionari, comunişti, kaghebişti, unguri, ţigani, evrei, arabi... etcetera şi, continuă a trimite scrisori de cerşeală preşedintelui ţării, primului ministru, preş de sindicat, televiziunii publice, radioului public şi mass mediei particulare … în loc de a-şi Impune Dreptatea prin demnitate personală şi... colectivă! Dacă în socialism râdeam cu lacrimi de prostia, slugărnicia şi “seriozitatea” lor, astăzi sunt de-a dreptul îngrozit de slugărnicia majorităţii în faţa slugoilor de la vârful piramidei şmecheriei pompos denumită: “Economie de piaţă” şi, care prin fraudă morală (listele) cu iz de legalitate au ajuns după decembrie 1989 să decită soarta a milioane de români. Prin furtişaguri şi distrugere legalizate de aceiaşi nemernici, ne-au aruncat în disperarea sărăciei lucii. Acaparând totul la nivel de putere de stat şi locală, au ajuns repede milionari în valută forte, râzându-ne obraznic şi cu superioritate de gorilă în faţă. Ei se cred cu toţii: ceauşescu! Mă întreb deloc retoric: Oare, chiar în aşa măsură să fi distrus socialismul ego-ul personal, încât aproape nimeni să nu mai înţeleagă noţiunea de demnitate prin gândire şi acţiune proprie – noţiune ce aparţine doar omului liber? Oare Existeanţa Ta pe acest pământ, ca entitate superioară de viaţă să nu însemne nimic altceva decât o alergătură disperată pentru a-ţi umple maţele cu orice, numai să fie umplute sau… o alergătură dementă pentru o acumulare pecuniară “superioară”, indiferent de formulă – în general prin formula fraudei? Vom arunca în decursul câtorva ani, pe “apa sâmbetei”, milenii de acumulare calitativ umană? Din păcate se pare că da! Mirajul „prosperităţii” Occidentale i-a îndobitocit pe toţi, mult mai mult decât a făcut-o socialismul! Am avut apropiaţi aflaţi la vârful piramidei culturale şi de educaţie instituţionalizată, în socialism – cândva îi consideram prieteni, cu o acumulare culturală de excepţie şi care, după revoluţie au devenit adepţi şi colaboratori dedicaţi cu toată capacitatea lor lucrativă „moneycultismului”! Parteneri de afaceri cu frauda instituţionalizată, prieteni cu aceia pe care cu foarte puţin timp în urmă îi stigmatizam împreună ca fiind doar nişte borfaşi, banali profitori ai sistemului cretin socialisto-totalitar – conform formulei de aplicare şi nu al economicului! Şi totuşi... Cum prin mine s-a transmis, de către ai mei, valorile de esenţă ale umanului într-o vreme când acestea erau considerate crime împotriva statului, sper să pot şi să mai existe şi alţii, să le transmit mai departe acelor tineri care îmi sunt aproape. Împotriva vieţii umane şi a umanismului ei nici o armată, oricât de înzestrată ar fi ea, nu va avea câştig de cauză. Niciodată! Nu este o viziune empirică sau romanţioasă a unui individ rămas la mintea unui copil de grădiniţă - în ceea ce priveşte înţelegerea socio-economiculului, ci a unui om care a trăit o viaţă întreagă… în Iad! Iadul nu religios, ci aşa zisa magnifica societate socialistă şi, mai nou, multidezvoltata binelui, societatea economiei de piaţă sau mai concret: Capitalismul deşănţat până şi ca teorie; pentru că nu poţi da unei convenţii: banul, valoricul creaţiei divine: Omul!! Un Iad ce a creat un Om Nou, multilateral-dezvoltat în toată paleta socio-profesională: hâd, prin lipsa de demnitate; ignorant la superlativ, în ceea ce priveşte umanitatea şi capabil de crimă doar pentru a sa bunăstare şi a apropiaţilor şi ai acoliţilor săi; un animal vorbitor, care trăieşte în frică slugarnică veşnică şi, care este supus necondiţionat Gregarului - ce nu are doctrină!
Posted on: Sat, 02 Nov 2013 07:07:59 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015