HOMEOPATIA (extras din Sergine Snanoudj – Pentru ca lanţurile să cadă) Este incontestabil că homeopatia îşi datorează succesul său crescând pe lângă bolnavi datorită faptului că ea le este prezentată drept o „medicină personalizată”, ştiinţifică, cu un remediu individual şi natural, se aude vorbindu-se adesea despre bolnavi care aleargă de la un doctor la altul, fără a găsi un ajutor real. Confruntaţi cu o medicină tehnică, impersonală, care nu are deloc timp pentru dânşii, pacienţii se văd atraşi către medicina homeopată. Aceasta se interesează îndelung de bolnavi şi-i vindecă prin medicamente „adaptate” fiecărei persoane. Din termenul grecesc „homoios” – analogie şi din termenul grecesc ce constă în tratarea bolnavilor cu ajutorul agenţilor ce determină o afecţiune asemănătoare aceleia pe care vrei s-o combaţi. Originea Fondatorul homeopatici se numeşte Hahnemann, născut în 1755 la Meissen (Germania). Bun student, acesta face studii de medicină la Lepzig, Viena şi Erlagen. Se căsătoreşte cu fiica unui farmacist, dar eşuează în meserie şi familia sa, alcătuită din doi părinţi şi 11 copii, cunoaşte sărăcia. Pentru a-şi câştiga cele necesare traiului, el traduce opere ştiinţifice şi face experienţe pe propria sa persoană. Ajunge să constate că chinina produce asupra sa acelaşi efect ca paludismul, boală pe care această substanţă o vindecă. În concluzie, stabileşte următoarea lege: „Cei ce se aseamănă se vindecă cu lucruri asemănătoare”, şi atacă medicina oficială care comite multe erori prin aplicarea unor tratamente agresive şi printr-un repertoriu restrâns: opiu, purgative, luare de sânge. Doctrină şi metode „Medicamentul în măsură să tămăduiască o boală este acela care, experimentat ca doză ponderală pe omul sănătos, produce în el fenomene şi tulburări asemănătoare cu cele observate la pacient. De exemplu, unui bolnav care vomită i se va da o substanţă extrem de diluată caracterizată prin efectul său de vomă la un subiect sănătos. Toate medicamentele homeopatice vindecă bolile ale căror simptome se apropie în cel mai înalt grad de al lor…” Toate substanţele folosite (de origine vegetală, minerală, organică sau animală) sunt preparate prin diluare succesivă, fie pe scară decimală: o picătură de produs activ la 9 picături de diluant, fie la scară centezimală: o picătură la 99. Când această substanţă este supusă mai multor diluări – până la 30! – nu mai este nici o substanţă activă în pilula sau lichidul absorbit. Această probă matematică nu-i deranjează deloc pe medicii homeopaţi. Învăţătura lor afirmă că, cu cât substanţa este mai diluată, cu atât ea este mai activă! De ce? Pentru că nu este vorba de o simplă potenţializare, ci de o procedură numită „dinamizare”, sau potenţializarea prin agitarea repetată după fiecare diluare. Aceste şocuri permit captarea şi fixarea unei forţe invizibile, “esenţa materială”, în soluţia respectivă. Succesele homeopatici sunt similare acelor obţinute prin placebo (un medicament fără nici o substanţă activă). Profesorul G. Kuschinsky, farmacolog german, spune: „Se pot admite substanţele homeopatice cu scop de sugestie, pentru că ele nu au nici efect principal, nici secundar.” Practica medicală Homeopatia nu caută cauza organică a bolii, lezarea unei părţi a corpului. Ea încearcă să găsească un remediu care corespunde exact individului bolnav. Diagnosticarea şi alegerea medicamentului se fac prin descrierea bolii de către pacient şi prin examenul medical realizat de către practician (analize sanguine, radiologii etc.), dar mai ales după „terenul” fiecărui pacient. Deci îngrijirile acordate bolnavului se vor baza pe următoarea optică: „Reechilibrează ceea ce este defectuos în el.” Se ţine mult la un interogatoriu foarte precis incluzând comportamentul său în viaţa particulară. Se examinează morfologia (clasificarea indivizilor după tipul lor fizic: solid, subţire, bondoc…), caracterul, temperamentul, obiceiurile lor. Se utilizează grafologia, iridiologia, tema astrologică (calculată după data şi locul naşterii)… Clasificarea bolilor este foarte fantezistă şi ignoră total descoperirile microbiologice şi biochimice recente. Ea se face după simptomele cunoscute la începutul sec. al XIX-lea când râia era considerată cauza principală a îmbolnăvirilor. Vin apoi bolile venerice (caracterizate după homeopatie prin leziuni cronice ale pielii, oaselor, articulaţiilor) şi, de asemenea, mentale în care ereditatea şi alcoolismul ar juca un rol foarte important! Tuberculoza şi cancerul constituie ultimele două grupe şi au fost adăugate ulterior. Perspective Homeopatia utilizează o varietate de circa o mie de preparate dintre care un număr important au fost descoperite cu ajutorul pendulului. Există chiar grupe de cercetare care lucrează în şedinţe de spiritism, folosind „medium-urile”. Aceste fapte nu sunt deloc surprinzătoare: vocabularul lui Hahnemann este ezoteric, ideile sale sunt impregnate de filozofii orientale, cum ar fi hinduismul. Noţiunea de panteism este aici predominantă şi ea susţine că Dumnezeu este pretutindeni, în fiecare om, animal, plantă, celulă. Dumnezeu ar fi chiar şi în medicamentul homeopatic. „Numai leacul îl cunoaşte pe bolnav. El îl cunoaşte mai bine decât medicul, mai bine chiar decât se cunoaşte bolnavul însuşi. El ştie unde se află sursa tulburării, el cunoaşte mijlocul de a rezolva situaţia. Nici bolnavul, nici medicul nu dispun de atâta înţelepciune şi ştiinţă.” Homeopatia este înrudită cu acupunctura, iridiologia şi radiestezia. Există, desigur, practicieni cinstiţi, dar influenţa ocultă, deghizată de homeopatie vrea să acorde tămăduire prin substanţe dinamizate, adică impregnate cu forţe oculte. Tratamentul homeopatic este rodul filozofiei şi religiei hinduse, panteiste şi ezoterice. O prietenă creştină s-a dus la un homeopat care i-a cerut, în afară de nume, adresă şi data naşterii, o fotografie. Mai târziu ea a solicitat o vizită pentru fiul său. A urmat aceeaşi cerere. De ce o fotografie a fiului? Abia atunci şi-a deschis femeia ochii. Informându-se mai îndeaproape, ea a aflat că medicul respectiv folosea pendulul fără ştirea clientului său. Prietena noastră a resimţit serioase şocuri în trup şi în credinţa ei în Dumnezeu. Aş mai dori să precizez că nu toţi homeopaţii folosesc pendulul. Eu cunosc pe unii dintre aceştia. Dar unii (şi ei sunt cei mai numeroşi) îl practică. Ştiu şi asemenea cazuri. Atunci, dacă ai îndoieli, mai bine nu te duce la asemenea medici.
Posted on: Sun, 10 Nov 2013 20:38:34 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015