Hai noroace! In seara asta sunt un om ganditor si fara diacritice, ma rog sper sa nu fiu un om ganditor doar in seara asta si voi incerca sa imi impartasesc gandurile, sentimentele si opinia legata de un subiect ce ne atinge si ne controleaza pe toti, chiar controlul (gelozia, frica si alte lucruri specifice lui). Mania sau fixatia sau pur si simplu deprinderea de a controla pe cineva fie si fara o intentie bine definita din partea fiecaruia poate aparea in orice moment si din absolut orice, din varii motive cum ar fi: - neincrederea, un caracter posesiv, frica, iubirea excesiva (desi eu nu cred ca exista asa ceva) si multe alte motive; Toate aceste motive impreuna cu altele pot duce la nasterea unui om cu un caracter posesiv, manios dar care este de cele mai multe ori indemnat sa adopte aceasta pozitie de frica, frica de faptul ca poate pierde ce are mai important in viata, frica de faptul ca ar putea pierde lucrurile pentru care a trudit si s-a dedicat o viata, frica de singuratate, frica de sine chiar. Sa presupunem ca esti intr-o relatie de ceva timp (sa luam in calcul o relatie ce se intinde pe durata ceva mai lunga) si tu chiar iubesti persoane respectiva iar sentimentul este reciproc si irevocabil, dar poate tu sau chiar ea din prea multa grija si dragoste (sentimente bine intentionate si nobile) ajungeti sa va violati spatiul intim (ca tot am discu- tat astazi despre problema asta la facultate), adica mai exact sa depasiti acea bariera invizibila care exista intotdeauna intre doua sau mai multe persoane care sunt chiar casatoriti si asa mai departe. Chiar daca formati un cuplu fiecare este o persoana, un individ si fiecare are individualitatea si intimitatea sa, intimitate care atunci cand este fortata duce la reactii nu tocmai prietenoase din partea fiecaruia dintre noi, si noi oamenii tindem de foarte multe ori, de ne- numarate ori sa depasim acea bariera invizibila, incepand sa fim foarte deranjanti si insuportabili de partea cealalta, indiferent de intentiile deloc cu caracter negativ avute. Cei mai multi dintre noi exercitam presiune si o nota de control asupra celorlalti datorita fricii, frica ne contro- leaza pe toti oricat de mult nu vrem sa recunoastem asta: ne este frica de moarte desi suntem constienti ca oricum vom muri, ne este frica de vreo decizie din partea celorlalti sau celuilalt care ne-ar putea dezavantaja si chiar distruge intr-o masura mai mare sau mai mica si culmea ne este frica intotdeauna ca cel despre care stim sigur ca ne iubeste sa nu ne lase singuri si aici se creeaza un paradox deoarece frica si cu dragostea nu ar trebui sa mearga mana in mana dar se pare ca in 99% din cazuri ele formeaza un cuplu cum oamenii n-ar putea forma vreodata, aici se naste un paradox pentru ca daca stii sigur ca te iubeste garantat si sentimentul este reciproc (mai ales in situatia asta) sentimentul de frica nu ar trebui sa existe absolut deloc, dar asa este natura umana, asa suntem toti (zic eu) si cel mai rau in acest caz este ca de multe ori ne sapam singuri groapa atunci cand lucrurile ar trebui sa mearga perfect, in majoritatea cazurilor fara sa intentionam asta (deh, cine si-ar face rau singur sau ar strica cu mana lui ceva pentru care a dat totul?!). Hmmm, solutia?! Pai solutia este simpla si tine tot de noi, cred ca o analiza a situatiilor mult mai atenta si cu mult mai mult rationament ar rezolva treaba, pentru ca totul tine de noi ca si oameni, noi putem distruge ceea ce am cladit dar la fel de bine putem reconstrui ceea ce am distrus chiar mult mai sigur si inovator, asadar sunt de parere ca secretul remedierii acestei probleme este rabdarea, atentia si desigur dedicarea totala fata de persoanele si lucrurile importante pentru fiecare, e culmea ca m-am gasit tocmai eu sa vorbesc despre asta (cred ca sunt un fel de Toma Necredinciosul). Iubiti persoanele de langa voi atat cat le mai aveti, vedem cu totii zi de zi exemple unele poate chiar apropiate de persoane ce au plecat dintre noi si multe atele, persoane care poate sunt de aceeasi varsta cu mine si cu tine, persoane ce aveau toata viata inainte la fel ca mine si ca tine si care (ma repet) la fel ca mine si ca tine nu isi imaginau vreodata ca au sa pateasca ce au patit (hmmm, nu stiu cat de coerent a sunat asta dar va prindeti voi)! Gata m-am pocait! Acum ca mi-am eliberat sufletul de multe noxe daunatoare trebuie sa precizez ca textul acesta este redactat intr-un Notepad, neavand instalat Office-ul (multumita unui internet extraordinar ce nu imi permite decat sa vad pagina de la Google). Multumesc tuturor celor ce vor arunca un ochi peste opera mea de arta si sper ca nu am fost atat de incoerent si dobitoc pe cat imi imaginez eu ca am fost, seara buna! :)
Posted on: Wed, 23 Oct 2013 23:14:32 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015