Idei de afaceri: cultivarea ciupercilor Shiitake pe buşteni de lemn Cel mai popular model este cel de tip „diamant” Găurile sunt realizate începând de la 5 cm de capătul buşteanului şi apoi la 15-20 cm între ele de-a lungul rândului. Următorul rând este situat la 2,5 cm de primul rând, 10 cm de la capătul buşteanului şi la fel 15-20 cm între găuri de-a lungul buşteanului. Acest model se repetă continuu pe întreaga suprafaţă a buşteanului. O altă metodă se numeşte „în fâşii” Începând de la 7-8 cm de capătul buşteanului se practică un rând de găuri spaţiate la aproximativ 5 cm una de alta, pe toată circumferinţa buşteanului. Următorul rând de găuri se practică la cca. 13 cm de primul rând şi apoi se continuă până este acoperită toată suprafaţa buşteanului. Această metodă este utilizată de regulă pentru buştenii de dimensiuni mici. Practica a demonstrat că cea mai eficientă metodă este cea „diamant”, în special dacă buştenii nu sunt perfect drepţi. Sunt câteva reguli care trebuie respectate la găurire: - asiguraţi-vă că găurile sunt practicate în unghiul corect faţă de buştean – găurile practicate înclinat sunt dificil de inoculat - urmăriţi aşchiile de rumeguş realizate prin găurire. Acestea trebuie să fie galbene, deschise la culoare şi cu miros plăcut. Aşchiile închise la culoare au de regulă un miros înţepător, acru, semnificând că lemnul este mort de ceva timp şi deja este în proces de descompunere. Dacă întâlniţi aceste simptome direcţionaţi buştenii respectivi către stiva cu lemn pentru foc. Introducerea inoculului Cepurile de inoculare trebuie plasate la îndemână, într-un recipient curat, cu capac care să le protejeze de deshidratare. Este recomandabil să se scoată din punga cu cepuri şi să se pună în recipient, aproximativ atâtea cepuri câte vor fi folosite pe durata unei singure zile, restul de cepuri rămânând în punga originală care va fi închisă cât mai bine cu ajutorul unei benzi adezive până la o nouă utilizare. Cepurile în sine nu se vor contamina, însă pot deveni un vector de propagare pentru microbi nedoriţi dacă sunt manevrate neglijent. Persoana care le manipulează trebuie să încerce sa-şi păstreze mâinile cât mai curate pe timpul operaţiei de inoculare. Cepul trebuie introdus în gaură până când capătul său superior coboară un pic sub nivelul cojii buşteanului. De regulă gaura se practică un pic mai adâncă decât lungimea cepului. Dacă gaura nu este suficient de adâncă, rezistaţi tentaţiei de a strivi cu ciocanul capătul cepului şi mergeţi după maşina de găurit pentru a adânci gaura . Ceruirea este un pas la fel de important ca şi celelalte ale procesului deoarece ea previne pierderea umidităţii buşteanului şi deshidratarea inoculului. Ceara se aplică în stare lichidă, adică topită şi fierbinte, între 176-205˚C. Este de preferat să folosiţi un termometru pentru a determina temperatura şi în timp veţi învăţa să distingeţi semnele caracteristice atunci când ceara este bine topită. Unul din semne este un uşor firicel de fum alb ridicându-se de pe suprafaţa ei. Odată ajunsă la temperatura optimă, ceara se aplică peste găurile inoculate cu ajutorul unei pensule (au dezavantajul că-şi pierd părul după 1-2 ore de utilizare), dar o pipetă metalică sau din sticlă este cea mai potrivită ustensilă pentru această operaţie. Unele persoane folosesc parafina pentru sigilarea găurilor însă când temperatura exterioară este prea scăzută aceasta nu aderă la suprafeţe şi alunecă. O soluţie este adăugarea de ulei mineral (1 parte ulei la 10 părţi parafină). Etichetarea buştenilor O metodă utilă de menţinere a evidenţei buştenilor este etichetarea lor, mai ales atunci când se produc în etape şi ani diferiţi. Se utilizează cu succes etichete din tablă de aluminiu, fixate pe capătul buşteanului, pe care se notează prin pansonare, data inoculării, tulpina de miceliu folosită, un număr de ordine precum şi alte date pe care cultivatorul le consideră utile în monitorizare ulterioară a buşteanului.
Posted on: Thu, 21 Nov 2013 07:46:56 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015