Idei, iluzii, prejudecăți și înveșniciri Ideea că poporul odată ajuns la putere o va folosi pentru a se ridica, cultiva, perfecționa uman și social, s-a dovedit falsă. Și în varianta marxistă și în cea populistă de sorginte americană. (democrația ca principiu social fundamental e acceptată de ambele sisteme, dar nu e aplicată de nici unul din ele). După eșecul sistemului piramidal a regalității (care reapare mereu în celalte două formule sub forma dicaturii) oamenii nu prea mai îndrăznesc să construiască proiecte de viitor fiind prinși în plasa unei puterii difuze care folosește numărul împotriva calității. Omenirea a pierdut, global vorbit, lupta cu mitocănia. Elita este tolerată pentru a menține mitocănia la putere. Numai că mitocănia este o conștiință gregară fără scop. Un fel de animal pluricelural cu organ de vorbire. Ce scoate pe gură e altă poveste. Ideea puterii obscure, a condecerii in umbră pe care o încearcă masoneria sau alte organizații de același tip eșuează din start din cauza compromisurilor. Un exemplu de compromis istoric major a fost acceptul creștinismului de a colabora cu imperiul roman. Ideea de bază, eliberarea omului, s-a vulgarizat în vechea goană după nemurire botezată viața de apoi. Iar pe pământ biserica a devenit unealta diavolului politic, deci a lumescului fără suflet. Priviți numai ce se întâmplă în România, dar lucrul ăsta se întâmplă peste tot. Biserica ca braț al puterii politice întins peste sufletul omenesc. Oamenii vor să creadă, ceva din sinele lor profund îi împinge spre credință. Ateii nu sunt decât oamenii care au găsit de cuvință să creadă în prima stație, știința, neînțelegând că aceasta nu e decât o haltă spre Stazione termini. Mârlanii sunt cei care nu cred decât în animalitatea proprie (pofte, bunul plac, plăceri egoiste – pe care le botează cum vor mușchii lor, drepturi de cetățean, libertatea individuală. Etichete sunt multe, pe de gratis). Există soluție? Ar fi, dar doare... și mai ales începe de la acceptarea schimbării interioare profunde, pe care mediile și dușmanii adevărului au avut grijă să o dinamiteze spunându-i „omul nou”. Alt tip de om sperie pe cei prezenți pentru că își închipuie că nu vor fi și ei printre ei. Falsă disperare. Ca să devii altul trebuie foarte puțin. Să te scoli într-o zi cu soare, să te uiți pe podea să spui: „Aceasta nu e umbra mea” și să sari peste ea. Numai bine. DS
Posted on: Thu, 01 Aug 2013 10:10:11 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015