Iisuse, Vesnic Calator prin lumea de pacate, Tu bati strain si iubitor la usile-ncuiate. Nimic Tu nu-i ceri nimanui, când bati si-astepti sa vina, ci vrei sa lasi în viata lui, iertare si lumina. Ai vrea din viata Ta sa-i dai, caci viata lui e moarta, dar el sta-nchis, Tu plângi si stai afara lânga poarta. Eram copil când Te-am vazut si-n poarta mea, Straine, si, sa-T;i deschid, ai tot batut sa intri si la mine. Dar lumea-mi spuse sa nu vin, caci viata Ta-i amara, am vreme, colo, mai târziu... Si Te-am lasat afara. De-atunci trecura ani sirag pe viata-mi amarâta, Tu m-asteptai, Iisuse drag, la poarta zavorâta. Târziu, T;i-am auzit din nou chemarea Ta duioasa, înceata, stinsa, un ecou: „O, lasa-Ma în casa! O, las’ sa vin în viata ta, cu pacea Mea cereasca cum lumea-ntreaga n-ar putea nicicând sa-ti daruiasca“. Dar lumea-mi spuse sa Te las afara si-asta data; Tu iar la usa ai ramas, si usa încuiata. Te-am auzit ani multi, pe rând, chemându-ma din moarte, dar n-am deschis, iar Tu, plângând, plecat-ai mai departe. Iar, astazi, singur ma-nfior de-a’ mele fapte rele, Iisuse, si Te chem cu dor în noaptea vietii mele. Mai vino iar, Iisuse blând, mai bate inc-o data! Te-astept cu sufletul plângând si usa descuiata...
Posted on: Sat, 07 Sep 2013 04:40:51 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015