Inspiraţia, doar una Mă îndeamnă unii să citesc, Mai multe cărţi, să mă inspir. Rămân uimită, îi privesc, La glorii nu aspir ! Repetate inspiraţii, Din sumarul unor cărţi, Unele, chiar aberaţii, Şi azi, aceleaşi sorţi. Inspiraţia, doar una Ce vine din neant Sau poate de la luna, Nu-l copiez pe Kant ! Ea vine de la Domnul, Ce versul îmi transmite, Nu crede însă omul, Cu sufletul nu simte ! Să mă repet la nesfârşit, Unor trupuri împăiate ? Ce vor să stai spăşit, Că n-ai citit pe Dante ? Să-mi las privirea-n jos Că n-am citit pe Goethe ? Doar Domnului aduc prinos, Spuneţi-mi Don Quijote ! Spuneţi-mi cum veţi vrea ! Că mie nici nu-mi pasă, Prea mare mi-e durerea, Eu ştiu că sunt aleasă. Să scriu când vine poezia, Doar ea este lumina, Ea nu transmite fantezia, În poezie ,este taina. Ce e bun nu-i luat în seamă, La momentul potrivit. Căci acela n-are teamă, De aceea, nu-i spăşit. Au spus-o atâţia înţelepţi, Ce au lăsat de veacuri, Dar astăzi mulţi sireti, Nu mai păstrează leacuri. Ţin doar de orgolii înveninate, Şi doar plăceri îşi fac, Puţine lucruri luminate, Şi multe se prefac. Alintaţi-vă voi versul ! Cu metafore stilate, Al meu are înţelesul, Nu sunt vorbe înşirate. Ce scriu eu, nu sunt culese, De prin alte cărţi citite. Nici cu grijă nu-s alese, Doar de voi răstălmăcite.
Posted on: Sun, 07 Jul 2013 04:49:58 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015