Interzisă (poezie scrisă în luna decembrie 2010) ecoul vine de undeva dinspre Cadiz spre crucile franjuri amurgul acesta lânos îmi intră în gură pe şură o babă descântă de iubire oho cerate figuri supui la picioarele prinse în ferigi delirezi o păpuşă blondă un dialog două nopţi un vis doi amanţi o ceaşcă de cafea zace prea dulce în prea dimineţile tale aşa cum vine nefericirea mă atingi ca pentru ultima dată o mână lipicioasă îmbrăţişează patul adulmeci sfântul ropot de ploaie nu înţeleg nimic de ce să tac? pe unde să mă scalde cerul? certuri nostalgice împarte clipa una ţie două mie nu sta mă zgribulit nu-ţi manifest ură nu-ţi place plăcutul privit în barbă lemnule sfântule mortule întorci capul după moarte cică să taci şerpuit în dâra mea de parfum un pleonasm un catarg nu vorbi azi cu nimeni provoci silă şi greaţă şi ceaţă femeie nebună îmi cânţi în strună dă şi mie un leu să-ţi trăiască familia nu am ochi unde-mi sunt urmele visele mă petrec după o curvă pricep fântâna de la marginea drumului şi să-ţi mai spun că un înger plânge în lumină păcatul fără de sfârşit îl repeţi în rugăciune nu se dumirise mătasea femeii nici coama calului alb ce-și aprinde cercuri trăsnetul vine din pădure
Posted on: Thu, 17 Oct 2013 18:51:48 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015