Ioan Alexandru... Imnul luminii Lumină sfântă-n zorile de zi Nu-i creatură să n-o vorbeşti de bine Începi cu roua şi sfârşeşti în vârf Lăsând o ţâră-n floare după tine La fiecare-n parte odihneşti E-un freamăt şi-un fior de bucurie Frunza-n extaz atinge raza ta Şi-odată ochiul umbrei o învie E-un ceas şi-o clipă-n zi şi anotimp Când cea din urmă poartă e străpunsă Ţâţâna visului celui mai sfânt Cu lacrima luminii este unsă Crinul te-aşteaptă ca pe-un împărat De-aceea s-a gătit de-mpărăţie Atât de des stă dealu-n faţa ta Că s-a ascuns sub viţele de vie Nemaiputând să-ndure atâtea sărbători Chemata umbra turmelor să vină Să-şi lege limba clopotelor lor De firele de iarbă pe colină Albina toată noaptea a urzit În strai de aur să se-mpodobească Aşteaptă numai să te uiţi la ea Ca toată truda ei să-nveşnicească Iar ciocârlia-i dusă în văzduh Pe-un fir curat de ceară de la grindă Înfrigurată scapără în cer Să prindă raza-n braţe să-l aprindă Iar florile umile pe pământ N-au cum să-ţi iasă în întâmpinare Se fac un fel de clinchete covor Şi zvântă roua sfintelor picioare
Posted on: Tue, 16 Jul 2013 18:57:56 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015