Istoricul Keith Eubank despre Teheran Istoricul Keith Eubank în „Summit at Teheran” Morrow, 1985, p. 423 îi reproşează lui Roosevelt şi Churchil faptul că nu s-au ocupat mai îndeaproape de viitorul ţărilor din Europa de Răsărit, ceeace a fost în avantajul Ruşilor. „Aici a fost momentul când aceste probleme puteau fi discutate. În afară însă de fixarea frontierei de răsărit a Poloniei, restul Europei de răsărit a rămas un câmp deschis, unde Stalin şi-a putut reţine mâna liberă. Speculaţia că Charta Atlanticului ar fi trebuit să fie aplicată şi în această regiune nu a însemnat nimic pentru Stalin. Dacă Roosevelt şi Churchil ar fi acordat atenţia cuvenită acestor probleme, ar fi putut crea obstacole în calea ambiţiilor lui Stalin”. Evident că Eubank nu ştia nimic de existenţa delegaţiei primite de Roosevelt de la „tânărul Stat Izrael” şi a delegaţiei dată de el lui Zabrousky, prin care Europa de Răsărit era deja promisă lui Stalin şi toate celelalte jaloane ale viitoarei împărţiri a lumii erau deja trasate. Ceea ce a urmat apoi la Yalta un an şi două luni mai târziu, a fost doar stabilirea amănuntelor invaziei în Normandia (la cererea lui Stalin) şi formularea aşa ziselor „convenţii” la care s-a ajuns, convenţii pe care Amiralul William Leahy, care a făcut parte din delegatia americană, le-a caracterizat ca fiind „atât de elastice, încât Stalin le poate întinde de la Yalta până la Washington, fără să le rupă.” (în „Architects of Conspiracy”, p. 208). Şi istoricul american Gaddis, în „Security versus Self-Determination”, p. 164, afirmă: „Faptul că Roosevelt nu a vrut să ceară aplicarea declaraţiei pentru Europa eliberată numai la două săptămâni după Yalta, când Ruşii au instalat propriul lor guvern în România, (Groza, la 6 Martie 1945), a fost o indicaţie precisă dată Moscovei că el nu a aşteptat să se aplice această declaraţie.” Precizarea lui Churchill Precisă şi menită să spulbere orice îndoială asupra abandonării sau cedării ţărilor din Răsăritul european Ruşilor în aceste convenţii secrete rămâne declaraţia lui Churchill în „Triumph and Tragedy”, pag. 240, citată de Nicolae Baciu în „Sell-out to Stalin”, pp 203-204: „Noi am fost jenaţi să protestăm (împotriva instalării guvernului Groza la Bucureşti) pentru că eu şi cu Eden, când am fost la Moscova, în Octombrie 1944, am recunoscut că Rusia trebue să aibă un drept predominant, ultimul cuvânt, în România şi Bulgaria, în timp ce noi trebue să avem acelasi drept în Grecia. Stalin a respectat riguros această înţelegere.” Roosevelt şi sfetnicul sau Hopkins Să vedem mai întâi cine este omul pe care Consiliul Naţional al embrionarului stat Izrael l-a desemnat ca sfetnic al lui Roosevelt şi ca atare executor al planurilor sale conspirative: Cât despre Roosevelt „nu se poate afirma că ar fi fost un geniu”,scrie Arthur Conde în „Teilung der Welt”, pag. 211. „Ca student şi avocat nu s-a profilat peste medie. A fost un om de societate, care mai degrabă se întreţinea cu lumea decât să citească o carte. O viaţă întreagă i-a plăcut să joace pocker… În politică a găsit un admirabil teren de activitate.” Tot pe aceeaşi pagină, Conde îl citează pe Robert E. Sherwood, unul din biografii lui Roosevelt: „Caracterul lui a fost multilateral, dar el conţinea şi contradicţii într-o măsură uimitoare. În acelasi timp el era suficient de liberal şi de progresist pentru a fi fost etichetat de trădător al clasei sale, şi de „Rolul în Casa Albă”. „Churchill” citându-l în continuare pe Conde, pag. 218, a respins visul unui paradis idilic universal după disparitia lui Hitler. Roosevelt, din contră, după cum observa şi Walter Lipman, comite eterna greseală a Americanilor, de a nu vedea că lupta dintre state este o caracteristică intrinsecă a naturii umane.” Înainte de Conferinţa de la Teheran, Roosevelt a refuzat o întâlnire de lucru cu Churchill pe motiv ca „nu vreau să-i las impresia lui Stalin că între noi doi totul a fost dinainte aranjat”, („Summit at Teheran”,pag. 58). El a refuzat şi să se stabilească în prealabil o ordine de zi pentru această Conferinţă, fapt care l-a neliniştit profund pe Churchill. Tot Roosevelt a fost acela care a propus ca la Conferinţă să ia parte o delegaţie restrânsă şi să nu participe nicio presă. Însoţitorul său principal a fost Harry Hopkins, consilier personal, care se bucura de o autoritate şi încredere atât de mare, încât semna documente în numele lui Roosevelt. „Roosevelt nu a citit nicio carte de documentare asupra Uniunii Sovietice şi nu a consultat niciun raport al State Departament”,remarcă Keith Eubank în cartea sa. „Singura sa sursa de informaţie o constituiau revistele, ziarele şi relatările lui Hopkins”, pe care autorul cărţii le rezumă: „El (Hopkins), ştia că după război Rusia Sovietică va deveni una din cele mai mari puteri din lume. Pentru acest motiv Statele Unite şi Rusia trebuie să fie prietene, pentru a putea să realizeze împreună planurile viitoare de pace. Prietenia lor trebue să fie atât de puternică încât să determine pe Ruşi să lupte până la înfrângerea definitivă a Germaniei şi Japoniei. Fiecare minister (departament) al Statelor Unite trebue să considere Uniunea Sovietică ca pe cea mai mare putere din lume şi ca pe o prietenă sinceră. Fiecare funcţionar care vine în contact cu Ruşii trebue să creadă profund în această concepţie. În sfârşit, Hopkins mai cerea ca totul trebuie făcut pentru a se realiza o pace care să corespundă aspiraţiilor legitime ale Uniunii Sovietice. Ideile lui Hopkins sunt importante pentru că ele au înlocuit rapoartele Departamentului de Stat („Hopkins urged that every-thing should be done to establish a peace that would meet the legitimate aspirations of the Soviet Union. Hopkin’s ideas are important because they replaced any briefings from State Department” („Summit at Teheran”, p. 239). Influenţa comuniştilor asupra lui Roosevelt o redă în câteva cuvinte Frank Murphy, membru al Curţii Supreme, în mărturisirea ce-o face Congresmanului Martin Deas, care a fost preşedintele Comitetului activităţilor antiamericane (House Committee on Un-American Activities, citat în Buletinul Congresului din 22 Sept. 1950. pag. A6833): „Suntem condamnaţi. Statele Unite sunt condamnate. Comuniştii controlează totul. Ei îl controlează pe Roosevelt şi pe soţia sa. Este imposibil ca cineva să-l vadă, dacă audienta nu-i aranjată prin David Niles şi banda sa” - (and his gang). Cine a fost David Niles? El a fost unul dintre evreii care-l înconjurau pe Roosevelt şi care efectiv guverna ţara. Numele lui adevărat este Neyhus şi a fost cumnatul lui Harry Hopkins care s-a bucurat de cea mai mare încredere din partea lui Roosevelt. După The Saturday Evening Post, din 24 Dec. 1949, pag. 24, Harry Hopkins a fost doar omul de faţadă, condus de David Niles, cel care mai târziu a pus la cale declararea independenţei Israelului şi programul de drepturi civile al lui Truman. James Combs în „Who is Who în the World Zionist Conspiracy” la pag. 88-89 spune că „Murphy desigur că a greşit când a făcut afirmaţia că „comunistii domină Statele Unite”, întrucât comunismul este doar un instrument, realul stăpân fiind evreimea care acuma, după 25 de ani, şi-a consolidat controlul asupra întregului guvern al Statelor Unite.” La Teheran Roosevelt se instalează în Ambasada Sovietică Ajuns la Teheran la 27 Noembrie, Roosevelt s-a stabilit la ambasada americană. Ruşii, pretextând că ar fi descoperit un complot al GESTAPO-ului, care ar fi aflat de sosirea lor la Teheran, l-au invitat să-şi stabilească cartierul în ambasada sovietică, propunere pe care Roosevelt a acceptat-o. De observat este faptul că nici atunci şi nici după aceea nici un serviciu secret din lume nu a semnalat vreun complot din partea Nemţilor. La 28 Noembrie Roosevelt se instalează la Ruşi şi după masă are o lungă întrevedere cu Stalin în patru ochi, prezenţi fiind doar cei doi translatori, deci fără Churchill, căruia mai înainte îi refuzase o astfel de întâlnire. În această discuţie tête-à-tête s-a stabilit formal împărţirea lumii şi au fost trasate în mare liniile directoare ale subiectelor de discutat în plenarele care urmau să aibă loc şi care au fost cele menţionate în scrisoarea lui Roosevelt către Zabrousky.
Posted on: Sat, 09 Nov 2013 12:14:55 +0000