Istorie Istorie universala Bătălii uitate – BĂTĂLIA DE LA ZEMUN – Armata ROMANIEI condusă de generalul imperial Andronic Contostefanos zdrobește armata regatului Maghiar Bătălii uitate – BĂTĂLIA DE LA ZEMUN – Armata ROMANIEI condusă de generalul imperial Andronic Contostefanos zdrobește armata regatului Maghiar Luni, 08 Iulie 2013 15:56 Petre Irimus Email Imprimare PDF Share Acum 846 de ani, la 8 iulie 1167, o armată a Imperiul Roman de Răsărit - Romania sau Basileia ton Romaion (Imperiul Romanilor) - a reușit să prindă în clește armata regatului Maghiar la Zemun, lângă Belgrad. Confruntarea s-a soldat cu victoria decisivă a romeilor, care au au plasat Ungaria sub hegemonia Constantinopolelui și au reimpus dominația vulturului bicefal peste toată regiunea balcanică, securizând controlul Dalmației și Croației pe care ungurii încercau să le anexeze. Manuel I Comnen Conflictul dintre maghiari și romei era vechi, influența bisericii occidentale reușind, la câteva decenii de la marea schismă, să se răspândească asupra unei importante părți a magnaților regatului maghiar (mai ales cei din vest, exceptând Transilvania) în pofida celei a bisericii răsăritene, astfel că occidentul profita de vârful de lance oferit de unguri, stimulându-le acestora tendințele expansioniste înspre est. Spre nenorocul ungurilor, pe tronul Imperiul Roman de Răsărit urcase, la 1143, Manuel Comnen, împăratul cavaler, un războinic care s-a ambiționat să readucă strălucirea Imperiului Roman. Numit ”ho Megas” de supușii săi, adică ”Cel Mare”, Manuel a reușit, parțial, să realizeze visul refacerii marelui imperiului, invadând Italia și regatul Siciliei, instaurând protectoratul Romaniei asupra regatelor Cruciate de peste mări, invadând de două ori Egiptul și dirijând politica internă a regatului maghiar și a voivodatului Transilvaniei. După deceniul 1150 – 1160, când maghiarii au accelerat expansiunea teritorială, deranjând interesele Imperiului Roman de Răsărit, Manuel i-a impus regelui Ștefan al III-lea, din dinastia arpadiană, condițiile unui tratat de pace, obligându-l să-și trimită fratele mai mic, Bela, la Constantinopol, drept garanție a supunerii. Astfel Bela (viitorul mare rege Bela al III-lea) a devenit drept credinciosul ortodox Alexios, primind titlul de Despotes - anume creat pentru el – adică moștenitorul desemnat al lui Manuel (care pe vremea aceea nu avea copii) pe tronul Împărăției Romanilor. Regele Ștefan al III-lea s-a eschivat, însă, de la respectarea condițiilor tratatului, adică a refuzat să-i cedeze de bună voie fratelui său Bela (Alexios), moștenitorul pe atunci al tronului imperial, treimea din regatul maghiar promisă drept apanaj (treime care cuprindea Dalmația și Croația). Mai mult, în 1165, profitând de faptul că romeii erau implicați în operațiuni de amploare pe alte fronturi, maghiarii au atacat formațiuni imperiale la frontiera Dunării. Manuel a luat măsuri ferme. Aflat personal la comanda a unei forțe expediționare, basileul a traversat Muntenia și, cu sprijinul valahilor, a trecut Carpații pe Valea Oltului, făcând ravagii în Transilvania și apoi în partea de est a regatului maghiar. Manuel a încercat o manevra rapidă, de clește, împărțind trupele în două corpuri, în încercarea de a-l surprinde pe regele maghiar, dar acesta a reușit să se retragă spre vest, evitând confruntarea cu basileul. În plus, grosul armatei maghiare se afla cantonată la Dunăre. Manuel s-a întors în imperiu și a strâns o armată adevărată pentru contraofensiva împotriva maghiarilor. Startul campaniei a fost stabilit pentru primăvara anului 1167, dar ghinionul a făcut ca împăratul să nu aibă condiția fizică necesară pentru a a conduce personal campania, așa cum obișnuia și cum și-ar fi dorit, Manuel fiind modelul cavalerului medieval cruciat, puternic și curajos. Potrivit istoricului grec Ioan Kinnamos, secretar la curtea lui Manuel, basileul s-a rănit în ajunul campaniei în timpul unui joc asemănător polo-ului, când un cal s-a prăbușit peste el. Atfel, Manuel a încredințat comanda armatei nepotului său, generalul imperial Andronic Constostefanos, Mega Doux (mega duce) al Imperiului. Manuel a stabilit personal toate amănuntele campaniei, trimițându-i marelui duce ordine clare inscripționate pe o tăbliță din piatră. Toate acestea nu înainte ca împăratul să consulte astrologul imperial, așa cum făcea înaintea fiecărei operațiuni militare. Partea cea mai dificilă a misiunii, îndeplinită de altfel cu succes de către generalul Contostefanos, a fost atragerea armatei maghiare în luptă. Maghiarii, floarea nobilimii regatului, erau conduși de către Denes, conte de Bacs, armata fiind alcătuită, aproape exclusiv, din cavalerie grea, totalizând 15.000 de oameni cantonați pe linia Dunării, la Zemun, în zona confluenței cu Sava. Armata imperială era compusă din o treime trupe străine și două treimi trupe native. Ariegarda mobilă a armatei, comandată direct de generalul imperial, era compusă din unități ale faimoasei gărzi varandiene, unități de lăncieri lombarzi, câteva sute de infanteriști sârbi și cavaleria valahă. Pe scurt, forțele imperiale au zdrobit armata maghiară, obligând regatul lui Ștefan la supunere. Peste doar cinci ani, Ștefan al III-lea avea să se stingă iar Manuel îl va impune pe tronul maghiar pe Alexios – Bela, care va deveni Bela al III-lea, unul dintre cei mai importanți monarhi ai dinastiei lui Arpad și, la vremea sa, cel mai bogat rege european (exceptând basileul, firește).
Posted on: Mon, 08 Jul 2013 20:01:19 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015