Iubirea este o mare batalie! Te indragostesti de cineva, apoi intervine iubirea, dupa care oamenii reactioneaza diferit. Unii cand vad ca totul e frumos, totul e asa cum au visat, totul e ca intr-o poveste frumoasa, ca intr-un film american, se gandesc sa iasa din treaba asta. Poate e prea mult pentru ei. Dragostea este ca un cutremur de multe grade pe scara Richter. Unii se gandesc ca pot sa fuga pe scari; teama, habar nu am ce sentiment ii incearca si de ce reactioneaza asa. Insa ii inteleg, cand urci muntele, vezi varful si speri sa ajungi acolo si te gandesti “Din varful muntelui nu se vede muntele pana in varf!”. Iar cand ajungi acolo te intrebi “Ce sa fac? Ce mai e de facut de acum inainte?”, uitand ca din varful muntelui ai putea zari un altul , mai falnic si mai frumos, care nu este decat o continuare a primului munte, nu altul! Pleci in alta directie sau stai in continuare pe acest pisc, oamenii reactioneaza diferit. La mine s-a intamplat sa ajung acolo sus si sa vreau sa plec, ceva nu m-a tinut in varf; la fel am trait si senzatie inversa. Cand am ajuns cu cineva in varf, am ramas acolo singura. Omul de langa mine a privit spre alt munte, cu toate ca era bine acolo a preferat sa paraseasca acel pisc. E normal, insa in continuare imi mentin parerea… Cu toate ca dragostea poate sa fie un cutremur de multe grade pe scara Richter, e frumos sa nu parasesti locul acela. E mai bine sa ramai, sa incerci sa vezi cum este, cum o sa fie.
Posted on: Wed, 07 Aug 2013 21:42:52 +0000